NU MĂ POT BUCURA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 - Gheronda, uneori nu mă pot bucura, și atunci mă gândesc că poate bucuria nu este pentru mine.

– Ce spui? Bucuria nu este pentru tine? Dar atun­ci pentru cine este? Pentru aghiuță? Ți-ai pierdut min­țile? Bucuria este pentru om. Dumnezeu nu a dat în­tristarea, ci numai bucuria. Pentru ca cineva să se bucure cu ade­vărat, duhovnicește, trebuie să iubească, iar ca să iu­bească, trebuie să creadă. Oamenii nu cred și de ace­ea nu iubesc, nu se jertfesc și nu se bucură. Dacă ar crede, ar iubi, s-ar jertfi și s-ar bucura. Din jertfa iese bucuria cea mai mare.

– Gheronda, te bucuri când iubești.

– Nu, ai spus-o anapoda! Cand iubești, te bucuri. Iar când dragostea sporește, atunci omul nu mai caută bucuria pentru sine, ci vrea ca și ceilalți să se bucure.

– Adica bucuria izvorăște de undeva, în timp ce dragostea există de la sine?

– Așa este; dragostea există de la sine, pe când bucuria izvorăște din dragoste. Când dăruiești dra­goste, atunci vine bucuria. Omul dăruiește dragoste și primește bucurie, adică este răsplătit cu bucuria pe care o simte. Vezi, primești un lucru care ți se dă și te bucuri de el. Altul dă tot și se bucură pentru tot. Bucuria pe care o simte omul atunci când primește este bucurie omenească, în vreme ce bucuria pe care o simte când dăruiește este dumnezeiască. Bucuria dumnezeiască vine atunci când dăruiești.

Vă doresc să aveți întotdeauna bucuria duhovni­cească in această viață, iar in cealaltă, în cea veșnică, să vă bucurați lângă Hristos pentru totdeauna! Amin!"

Cuviosul Paisie Aghioritul- "Cuvinte duhovnicești V – Patimi și virtuți"