Lacrima pocăinţei

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

                                           (aranjament preot Ioan)

              O istorioară ne spune că atunci când au căzut îngerii din cer, un

înger n-a fost cu Lucifer, dar nu a fost nici cu

îngerii care au rămas buni. Lucifer a fost trimis

în iad cu ceata lui, iar îngerul acesta a rămas

neutru. După ce s-a făcut această alegere, cu

puterea şi cu viteza divină, el şi-a dat seama că

a greşit, dar cerurile s-au închis şi el a rămas pe

dinafară; şi s-a rugat să-l primească, şi nu l-a

primit în cer, dar Dumnezeu i-a pus o condiţie: „Să-mi aduci ce-l mai

scump lucru de pe pământ!“

Îngerii au căzut înainte de crearea omului, dar treceau miile de ani

şi el ar fi rămas tot pe afară, aşa încât avea o bucurie, că totuşi i s-a ivit

o şansă.

          Şi s-a pogorât în adâncurile oceanelor şi a adus cel mai scump

mărgăritar. Nici nu s-a uitat la el Cerul. Nu l-a primit. Dar, când lupţi

duhovniceşte şi nu câştigi, ai câştigat necâştigarea: faptul că tu ştii că

nu ai câştigat, deja eşti câştigat! Deci, eşti deasupra luptei.

Când a văzut că nu l-a primit Cerul, s-a deşteptat îngerul: „Stai!

Lui Dumnezeu nu-i trebuie lucruri materiale!“

     La un râu doi copii se scăldau şi, în joaca lor, unul a căzut şi era

să se înece, iar celălalt a sărit să-l salveze – s-au înecat amândoi. Şi

îngerul a luat inima copilului salvator şi s-a suit cu ea la cer. Şi Cerul

nu s-a deschis! Vezi cât de învăţat era îngerul acum?

Mergând el prin lume a văzut într-o pădure un bătrân care-şi

plângea păcatele lângă un copac. Dar îngerul îi vedea lacrimile ca

de foc. Şi a luat o lacrimă din aceea şi a fugit cu ea la cer.

Dumnezeu l-a primit imediat!

Cel mai scump lucru de pe pământ este lacrima pocăinţei!