Convorbire cu un cerşetor

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

      Un învăţător vestit s-a rugat lui Dumnezeu mult şi cu râvnă, ca El

să-i arate pe acel om de la care ar fi putut să înveţe calea adevărată

spre Împărăţia Cerurilor. Şi iată că odată întâlneşte langa uşile

bisericii un cerşetor bătrân, îmbrăcat în zdrenţe, plin de bube şi răni

puroinde. Trecând pe alături, dascălul îl salută după obicei, zicând:

- Bună ziua, bătrâne! Bătrânul îi răspunse: - Nu ţin minte să fi

avut vreodată o zi rea! Învăţătorul, auzind un asemenea răspuns s-a

oprit şi, ca şi cum ar fi voit să-şi îndrepteze salutarea, a spus: - Să-ţi

dea Domnul fericire! Bătrânul a răspuns: - Eu niciodată nu am fost

nefericit! S-a mirat învăţătorul şi, gândindu-se că poate bătrânul nu a

auzit bine, şi-a preschimbat salutul şi a grăit: - Ce spui, bătrâne? Eu

îţi doresc să fii în bunăstare.. Bătrânul i-a răspuns iar: - Eu

niciodată nu am fost nenorocit. Încercându-l pe bătrân, învăţătorul a

mai spus: - Îţi doresc ceea ce singur îţi doreşti. Bătrânul a rostit:

- Nu duc lipsă de nimic, fiindcă toate, cum le doresc, aşa mi se şi

întâmplă, iar bunăstare vremelnică nu caut. - Să te mântuiască

Dumnezeu pentru acestea. Dar spune-mi, tu eşti singurul dintre

năpăstuiţi care nu suferi nevoi? Nu pot pricepe cum te-ai ferit de

nenorociri!

- Domnul meu, aşa este precum am răspuns salutării tale. Nu

am cunoscut vreodată o oarecare nefericire sau necaz. Ce stare

mi-a dat Dumnezeu, pentru aceea Îi şi mulţumesc, iar dacă nu-mi

doresc bunăstare, tocmai întru aceasta se află bunăstarea mea. Eu

nesocotesc fericirea şi niciodată nu o cer Tatălui Ceresc. Nu simt

nenorocirea, asemenea cu cei cărora toate li se fac după a lor

dorinţă. Dacă sufăr de foame, pentru aceea mulţumesc lui

Dumnezeu, ca unui Părinte care ştie ce-mi trebuieşte. Dacă îndur

frigul sau sunt pătruns de ploaie, sau altceva rabd din vitregiile

văzduhului, Îi mulţumesc de asemenea lui Dumnezeu. Când toţi

mă hulesc, Îl slăvesc pe Domnul, ştiind că toate acestea sunt

rânduite de El, şi nu se poate să fie rele cele ce sunt iconomisite de

El. Asemenea şi cu toate câte le îngăduie Dumnezeu - bune sau

rele, dulci sau amare - toate le primesc îndeobşte din mâna

Bunului Părinte, şi astfel voiesc numai ce voieşte şi Dumnezeu. Şi

aşa se fac toate după dorinţa mea. Cu adevărat nenorocit este cel

ce caută fericire în această lume, pentru că în viaţa aceasta

fericirea cea nemincinoasă este a te încredinţa în toate voii

Domnului. Iar voia lui Dumnezeu întotdeauna este desăvârşită,

bună şi dreaptă. Eu însă străduindu-mă în toată vremea să-mi

plec voia mea înaintea dumnezeieştii voiri, mă socotesc peste

măsură de fericit. Învăţătorul socotind că-l va pune pe bătrân în

cumpănă, a zis: - Spune-mi, rogu-te, aceleaşi ţi-ar fi gândurile şi

dacă Dumnezeu te-ar trimite în iad? - Oare chiar El o să mă

trimită în iad? El ştie că eu mă ţin puternic de El prin adâncă

smerenie şi prin dragostea nefăţarnică ce-I port. Cu aceste două

legături eu m-am legat atât de puternic de Domnul, încât, oriunde

m-ar trimite, acolo Îl voi lua şi pe El cu mine, şi pentru mine e cu

mult mai bine să fiu cu Domnul în afara Cerurilor, decât în

Ceruri fără El. S-a minunat dascălul de asemenea răspunsuri ale

bătrânului, şi a cugetat în sine că aceasta este cu adevărat calea cea

mai scurtă spre Dumnezeu, când oamenii îşi pleacă voia lor înaintea

sfintei şi dumnezeieştii Voinţe.

        Dorind însă dascălul să mai încerce înţelepciunea cerşetorului, a

întrebat: - De unde ai venit aici? - De la Dumnezeu am venit.

- Unde L-ai găsit pe Dumnezeu? - Acolo unde mi-am întors

sufletul de la toate lucrurile zidite, prin gânduri şi conştiinţă

curată. - Cine eşti tu? - Cine vezi, dar sunt mulţumit de această

stare şi n-aş da-o pe toată bogăţia împăraţilor pământeşti.

Adevăratul împărat este orişicare om care ştie să-şi fie stăpân şi

să-şi cârmuiască gândurile sale. - Dar unde este împărăţia ta?

Cerşetorul a răspuns, arătând cu mâna la cer: - Acolo este împărăţia

mea. - Cine te-a învăţat pe tine, bătrâne, toate acestea şi cine ţi-a

dat această înţelepciune? - Domnul meu, îţi voi spune despre mine

că în toată vremea petrec în tăcere şi de mă rog ori cuget la cele

cuviincioase, mă sârguiesc mai mult decât toate a fi în unire cu

Dumnezeu şi deplin împăcat cu voia Sa. Învăţătorul l-a lăsat pe

cerşetor şi mergând întru ale sale, lăuda pe Domnul.