Te vad pretutindeni

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                  

Te vad in frunza galbena de toamna,
Te vad primavara in floarea alba,
Vara Te vad in ploaia calda
Care ne-aduce racoare dupa o zi caniculara.

Te vad in cantecul unui gugustiuc
Si-al altor pasari care slava Iti aduc.
Te vad in visuri altruiste pentru omenire
Si-n acatistele date pentru pomenire.

Te vad in pasii mei din urma
Cum ma ghidezi ca pe oaia iesita din turma
Te vad in chinuri si in cruce
Pe care fiecare om o duce.

Te vad aievea-n fata si in spate
Cand ierti pacate si oferi de toate
Te vad in fapte mari si-n bunatate
Si-n lacrimile de pocainta varsate.

Te vad in chipuri luminoase
Te vad in icoane si-n prinoase
Te vad in bucurii smerite
Si-n rugaciunea cea fierbinte.

Te vad in lucruri mici si mari
Si in icoana-n care-apari.
Te vad in vuiet si-n suspine
Cand duhul Tau vine s-aline.

Te vad in oamenii smeriti:
Mireni, monahi, preoti si sfinti.
Te simt in untdelemn sfintit
Si in odihna sufletului istovit.

Ana-Maria Lupu

Te caut Doamne..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“.. 

TE CAUT DOAMNE! ..
Versuri : Andrei Ibraim

“Te caut Doamne, dis de dimineata, 

Odata cu trezirea intregii fapturi la viata, 

Vorbesc cu Tine-n rugaciuni, 

"Pentru tot ce ma apasa,

 Te caut ca sa-Ti spun...!"

Zi și noapte Te caut si parc-am obosit, 

Viclene ganduri-mi spun: ca M-ai parasit! 

Privesc spre cer Te caut printre nori,

 Tu stii Doamne, de Tine, cat imi este de dor!
Te caut cand mi-e sufletul intristat,

Cand gresesc si ma impiedic de vreun pacat,

 Te caut in lacrimi si-n multele suspine, 

Primind suave mangaieri, imi spui: 

Sunt mereu cu tine!”

Bucuria mea, “la plinirea vremii Dumnezeu, a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege (Galateni 4:4). 

Asadar, Iisus Hristos s-a intrupat, pentru noi si pentru a noastra mantuire. Un Copilas s-a nascut in pestera din Betleem. Sunt mai multe temeiuri pentru care il putem numi Copilas, dar ne vom referi la unul singur. Sa presupunem ca ati facut vre-un rau unui copilas si din greseala, l-ati lovit. Dar, daca ii daruiti o floare, un crin, un trandafir, un margaritar, un lucru care-i place, de indata uita raul care i l-ati facut, ii trece supararea si va sare in brate. Tot asa este si cu Iisus Hristos, pe care noi toti L-am rastignit (in mod virtual) prin pacatele noastre, dar, daca-i i daruim “crinul marturisirii” (adica, ne spovedim), “trandafirul caintei”, avand in ochi “margaritare de lacrimi”, atunci El ne iarta prin preotul duhovnic in Duhul Sfant si ne imbratiseaza!

                                                                                                                       Amin si Aliluia!
                                                                                                                          Preot Ioan . 

"Metania"de Marius iordachioaia

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

De-aş putea să-mi plec gândirea
puţin mai jos de orice gând
mi s-ar întoarce-n trup iubirea
şi mintea-n inimă plângând

de-aş putea să-mi plec privirea
puţin mai jos de-orice lumină
mi-ar străluci în ochi Lumina
şi-aş fi fără păcat şi vină

de-aş putea să-mi plec vorbirea
puţin mai jos de-orice cuvânt
mi-ar izvorî din piept Tăcerea
ce-ar face pace pe pământ

de-aş putea să-mi plec poftirea
mai jos de cele care pier
preface-s-ar atunci căderea
în cel mai lin urcuş spre Cer

de-aş putea să-mi plec durerea
puţin mai jos de-orice alin
aş întâlni chiar Învierea
în miezul ultimului chin

de-aş putea să-mi plec grumazul
puţin mai jos de orice jug
în nuntă s-ar schimba necazul
şi nunta-n feciorelnic Rug

o, de-aş putea să-mi plec genunchii
puţin mai jos de drumul meu
să-mi plec şi duhul şi rărunchii
puţin mai jos mai jos de “eu”

metania începută-n suflet
mi s-ar sfârşi în Dumnezeu…

"Metania"de Marius iordachioaia

NE IARTĂ, DOAMNE !

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Ne iartă, Doamne, pentru amânare....
Nu ne-am dat seama cât e de târziu;
Îti multumim că ne-ai dat desteptare..
Vom spune si celor care nu stiu.
...
Ne iartă, Doamne ,pentru neveghere...
Ca si fecioarele noi am dormit;
Sunt candele uitate prin unghere ,
Au ars în gol...uleiul s-a golit.
...
Ne iartă, Doamne ,pentru nepăsare...
Am fost trezizi la fel ca dintr-un vis ;
De multe ori dormeam si-n adunare...
Stăm treji acum...dar usa s-a închis.
...
Ne iartă, Doamne ,pentru- ntârziere ...
Căci a sosit ultimul ceas de har;
Primeste-ne si dă-ne mângâiere,
Trezirea să nu fie în zadar.
...
Ne iartă ,Doamne,pentru necredintă ...
Atâtea semne clare am văzut;
Ne dă adevărata pocăin?ă
Si curătia unui nou-născut .
...
Ne iartă, Doamne si pentru păcate
Cu care zilnic noi Te-am ofensat ;
Legile Tale n-au fost respectate
Si cu tupeu noi ne-am justificat.
...
Ne iartă ,Doamne,pentru lasitate
Căci adevărul nu l-am apărat ;
Am arătat chiar solidaritate
Cu cei care Cuvantul si-au călcat.
...
Venim acum la Tine,nu de frică...
Am meritat tot ceea ce primim;
Prin mila Ta o,Tată ,ne ridică...
Zdrobiti la cruce noi Îti multumim.
SB
March 26th,2020
Carmichael,CA

Mă înnec în patimi

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



O, iartă-mă, Hristoase! că iar mă înnec în patimi,
Uneori parcă-aș plânge, dar ochii mei n-au lacrimi.
Căci le-am vărsat aiurea, după capricii rele...
N-am plâns a Tale Patimi... ce-au fost atât de grele!

O, iartă-mă, Hristoase! că știu doar să rănesc.
Cu orice om în cale, pe Tine Te-ntâlnesc...
Dar nu-Ți arăt iubire și dragoste de aproape,
De parcă-n al meu suflet doar zavistia-ncape..

O, iartă-mă, Hristoase! încerc să mă căiesc...
Dar nu o fac din suflet, ci doar mă amăgesc.
Îți cer să-mi dai iertare, la fel cum iert și eu...
Dar eu nu iert Iisuse, ci doar Te mint mereu.

O, iartă-mă, Hristoase! că nu Te-am prețuit,
Ci mai degrabă lumea și-ale ei, le-am iubit.
Deși, îmi dădeam seama, că sunt deșertăciune,
Mi-am adunat osândă... n-am făcut fapte bune.

O, iartă-mă, Hristoase! c-am râs de Sfinții Tăi.
Cu-atâta nesimțire!... m-aliam cu cei răi...
În loc să le cer Doamne, să mă ajute-n toate,
Făceam atâtea rele și-mi adunam păcate!

O, iartă-mă, Hristoase! dar Tu mi-ai dat ce-am vrut.
Mi-ai dat prieteni după mine, așa cum i-am cerut.
Deși-i vedeam pe unii că-s niște farisei...
Nu voiam îndreptarea, mă complăceam cu ei.

O, iartă-mă, Hristoase! că fără de rușine...
Am spus vorbe murdare ce Te-au rănit pe Tine.
Am făcut multe rele și chiar nu mi-a păsat,
Și n-am cerut iertare dar... cât m-am înșelat!...

O, iartă-mă, Hristoase! c-am făcut doar păcate...
Faptele cele bune, mi se păreau ciudate.
Creștinii Tăi Hristoase, cei care Te iubeau...
Erau jigniți de mine, ciudați mi se păreau.

Aveau o pace-n suflet și-o liniște deplină,
Nu-nțelegeam atunci Iubirea Ta divină.
Răbdare și iertare, căci Tu le dădeai toate...
Eu neștiind acestea, aveam doar răutate.

O, iartă-mă, Hristoase! că mult Te-am umilit!...
Când îmi jigneam aproapele, în loc să-l fi iubit.
Acum îmi văd greșeala și-aș vrea a Ta Iubire,
Căci nu-nțelegeam Doamne, cuvântul "Mântuire!"

O, iartă-mă, Hristoase! nu mă lăsa să mor!
Acum știu Adevărul și... chiar vreau ajutor!
Să mă îndrept în toate, să fac doar ce e bine...
Să-mi schimbi a mea viață, să sufăr pentru Tine!

Lucia Opria, 22.01.2012

SIMT ASA O BUCURIE...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Când văd cerul plin de stele, licărind în toiul serii,
Când văd luna că răsare din cămările tăcerii,
 Când văd razele de soare cum se-alintă pe câmpie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când mă cheamă codrul vara cu-al său susur de izvoare,
Când vad pomii primăvara îmbrăcaţi de sărbătoare,
 Când văd fulgii de zăpadă zbenguindu-se pe glie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când vorbesc cu liliacul sau cu crinul de la drum,
 Când regina nopţii, seara, mă îmbată de parfum,
Când mă-nvăluie mireasma de salcâm, de tei, de vie,
 Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când ascult privighetoarea în al serii freamăt blând,
Ce-şi înalţă-n priveghere, către ceruri al său cânt,
Când aud, venind din boltă, mândru glas de ciocârlie,
 Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când văd pruncii că se joacă fără griji şi fără teamă,
Şi nu-i nimeni între dânşii fără tată, fără mamă,
 Când aud că nevoiaşii au scăpat de sărăcie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când de oameni, fără vină, sunt adesea crunt lovit,
Mă gândesc degrab la Domnul, care-a fost şi răstignit,
 Şi, atunci, o Sfântă pace dăruindu-mi Domnul mie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când simt harul că se-ndură, şi coboară peste noi,
Şi-şi revarsă peste lume al harismelor şuvoi,
Când, mirat, privesc la pana, care scrie-o poezie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când privesc colindătorii înfruntând de zor nămeţii,
Când privesc cu drag copii, savurând grandoarea vieţii,
Când mă prind în taină zorii, cugetând la veşnicie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când aud că-n miez de noapte mai sunt oameni ce se roagă,
După ce-au trudit prin lanuri ori prin fabrici ziua-ntreagă,
 Când văd candela aprinsă în mireasmă de tămâie,
 Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când mă întâlnesc cu fraţii şi îmi dau îmbrăţişare,
 Când aud că este pace între oameni şi popoare,
Când aud că sunt familii unde este armonie,
 Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când văd pruncii că se-nchină şi vorbesc cu Dumnezeu,
Când văd tineri care cântă la biserică mereu,
Şi aduc Treimii Sfinte într-un glas doxologie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când Iisus Mântuitorul la Biserică ne cheamă,
Să luăm preascumpul sânge şi preasfântul trup, cu teamă,
Când primesc de la părinte Sfânta Euharistie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când rostesc: Iisuse, Doamne, miluieşte-mă pe mine,
Şi ajută-i pe aceia ce Te laudă pe Tine,
Când m-aşez la rugăciune, sau la Sfânta Liturghie,
 Când zic: Doamne, slavă Ţie, simt aşa o bucurie...!

                  Preluare Popas Duhovnicesc - Radu Iftinoiu

Astăzi, la sfârşit de an

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Astăzi, la sfârşit de an, Doamne vin în Faţa Ta
Să Îţi mulţumesc Părinte c-ai păzit fiinţa mea
Iar în anul care iată că aproape a trecut
Mi-ai fost Doamne Călăuză, mi-ai fost Pavăză şi Scut!

Mulţumesc că-n orice clipă am simţit Iubirea Ta,
Că ai fost în barca vieţii când furtuna era grea...
Iar când însetam pe cale şi credeam că sunt înfrânt
Tu mi-ai dat din apa vie care curge din Cuvânt!

Mulţumesc de pacea sfântă ce mă-nvăluie mereu
De când Te-am primit în viaţă ca Stăpân şi Dumnezeu...
Şi de sfânta părtăşie Doamne vreau să-Ţi mulţumesc
Când m-aplec în rugăciune şi Îţi spun cât Te iubesc!

Mulţumesc pentru-ndurarea revărsată zi de zi
Peste lume...peste ţară şi peste ai Tăi copii....
Pentru apă, pentru pâine, pentru tot ce ai creat...
Mulţumesc că eşti IUBIRE şi eşti Doamne minunat!

Şi Te-aş mai ruga Părinte pentru anul care vine
Fă ca lumea-ntreagă Doamne să se-ntoarcă către Tine!
Să răsune-ntreg pământul de cântări şi bucurie,
Rugăciuni şi osanale închinate Doamne Ţie!

HAINA SUFLETULUI MEU

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   "Doamne, ai carpit mereu,
Haina sufletului meu!
 Si e veche, ponosita,
De pacate-ngalbenita.

 Nu are nici tiv, nici nasturi,
 Sta uitata, printre rafturi,
Si as vrea Doamne, acum,
 S-o refac, dar nu am cum,

Fara ajutorul Tau,
 Recunosc, e foarte greu!
Nu as vrea, sa mai gresesc,
Atata cat mai traiesc!

Gandul meu, ades ma-mpinge,
Si ispita, ma ajunge,
Sanatatea mea-i precara,
Daca-mi dai iarasi, povara,

Haina-mi este, prafuita,
Chiar daca a fost, sfințita.
Caci, m-am tot ferit mereu,
Ca sa duc pe umeri, greu.

 Am vrut, doar bine sa-mi fie,
 Si-am avut multa mandrie!
Acum, Doamne, vin la Tine,
 Cu haina cea de la Tine,

Cu sufletul meu curat,
 De pacate scuturat!
 Vin sa-Ti cer un ajutor,
 Un drum greu, mantuitor,

 SA IMBRAC O HAINA, NOUA. 
NUMAI UNA! NU VREAU DOUA!"
Hainele te fac domn,
  SUFLETUL TE FACE OM!
                                                                         Preot Ioan.                                 

TU, OM FRUMOS

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Tu, om frumos cazut din Rai in lumea cea straina,
Opreste-te o clipa stai, priveste spre Lumina,
 Un Soare bland a rasarit si care nu apune,
 Opreste-te o clipa stai... si rupe-te de lume!

   Cladesti, inalti, zidesti palate ce fi-vor o ruina,
 Iubesti doar trupul care maine va fi pamant si tina,
Priveste inlauntrul tau, nu vezi ca iti lipseste,
 Ceva ce nu poti sti acum, dar sufletu-l doreste!

   Crezi, ca de esti bogat si ai averi nenumarate,
N-ai sa platesti si tu candva, tributul catre moarte,
 Crezi c-ai sa poti sa o opresti cu bani si giuvaere,
Sau crezi ca azi, de esti bogat, faptura ta nu piere.

   E viata noastra efemera si efemera-i lumea,
Aici in suflet ai comori... aici este minunea,
Aici ar trebui s-aduni comori nenumarate,
Ca sa platesti acele vami ce azi iti par departe!

  Sunt unii care iti soptesc: ,,Traieste-ti aici viata,
 Si nu gusta amarul ei,  culege-i doar dulceata
" Dar gustul care, poate-acum, iti pare a fi dulce,
 E doar otrava care maine,usor spre iad te duce!

Tu om frumos esti plamadit de Mana cea divina,
 Tu esti facut din lutul Sfant, in cerul de lumina!
Trimis ai fost sa te sfintesti in lacrimi si durere,
Ca Insusi Fiul Prea Inalt, n-a fost crutat de ele.

                      Preot Ioan.

Îti mulţumesc, Doamne!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Îti mulţumesc, Doamne!

Pentru toată frumuseţea pe care am văzut-o izvorând din Tine!
Pentru muzica tăcută a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvăluit-o auzului!
Pentru tot ce am simţit bun şi minunat îin viaţa mea!
Pentru tot ce prin harul Tău am înţeles!
Pentru lumina pe care am sorbit-o în adâncul meu!
Pentru iertarea pe care dăruind-o, am dobândit pace!
Pentru bucuria fiecărei clipe trăite în Tine, Doamne!
Pentru toate cadourile spirituale care mi-au îmbogăţit fiinţa!
Pentru viaţa mea, care e a Ta, o mică parte a simfoniei existenţei!
Pentru visele care au prins formă prin armonia iubirii Tale pentru mine!
Pentru necunoscutul în care am păşit plin de curaj, regăsindu-Te!
Pentru iubirea copleşitoare cu care mă dezmierzi clipă de clipă!
Pentru tot ce am creat prin Tine bun şi frumos, aducând cu umilinţă laudă Împărăţiei Tale divine!
Dumnezeu, Tatăl nostru, plimbându-se prin casa mea îmi va lua toate grijile şi va vindeca toate bolile mele şi ale familiei mele în Numele lui Iisus,

E toamna iar Iisuse

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...
sursa

Stela Mocanu 

· 

E toamnă iar, Iisuse! În rodul plin de soare
Se ţese cu migală nectarul de lumină...
Şi fiecare frunză când cade, plânge, doare,
Dar visul primăverii durere le-o alină.

E toamnă iar, Iisuse! Prin Vie bate vântul,
În boabele de aur pulseaz-al Viţei Sânge,
Năvalnic curge Vinul, Potirul preaumplându-l
Înmiresmând Jertfirea ce-n teasc tăcut se frânge.

E toamnă iar, Iisuse! Te-aşteaptă roduri coapte,
Crescute în Iubire, culese-n sărbătoare,
Atinse de Lumina din ziua fără noapte
Adăpostind sămânţă cu dor adânc de soare.

E toamnă iar, Iisuse! Din vârf de deal se vede
O trenă de Lumină brodată-n rod de aur,
Ca o arvună sfântă-n inima ce crede
Şi a trimis în ceruri nepreţuit tezaur.

E toamnă iar, Iisuse! Aproape e culesul,
Pe ramul meu atârnă doar roadele amare...
Atinge-Te de ele, căci dorul li-e surâsul
Şi sufla peste ele, şi dă-le gust de Soare...

E toamnă iar, Iisuse! Din frunzele ce-mi scutur,
Mai plină de culoare, e cea din Veşnicie...
Din ea îmi fac aripă, şi-n ultim zbor de flutur
Ajung din nou Acasă prin lunga pribegie.

E toamnă iar, Iisuse! Ţi-aştern în fapt de seară
Îngenuncheat, nelinişti şi temeri şi osânde
Ce-mi sfâşie lăuntrul cu cea mai neagră gheară…
Dar mă încred Iubirii din Cer, de Har pulsânde!

E toamnă iar, Iisuse! O lacrimă-mi mai plânge
Pe locu-n care Paşii, au revărsat belşugul...
Primesc azi rodul Viţei şi Pâinea ce se frânge:
Ştiu, dincolo de toamnă m-aşteaptă, Veşnic, Rugul…

Amin!

SUNTEM DIN LUMINĂ

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Nimănui nu-i pasă, Doamne, de făcliile-nvechite,
Care știu să dea lumină, care știu ce-nseamnă foc
Și-au rămas înfipte-n ziduri sub arcadele-negrite,
Unde și-au făcut culcușul clipe, veacuri, la un loc.

Nimănui nu-i pasă, Doamne, că se stinge lumânarea,
Plânsul ei din bob de ceară, la icoanele cu sfinți,
Că Maria din Magdala își așteaptă condamnarea,
De la fariseii vremii și christoșii din arginți.

Doamne, nimănui nu-i pasă că-n priviri e-nfiptă bârna
Și adorm pe așternutul paielor din ochii triști!
Dacă Tu ești Adevarul, peste noi întinde mâna!
Și noi suntem din lumină, doar prin ea și Tu exiști!

ȚIE
Ție - tainică lumină ce pătrunzi printre zăbrele
Și sădești în mine bobul mântuirii de păcat,
Ție - rostul slovei scrise, adoratul rimei mele,
Îți închin pe-altarul vieții rodul binecuvântat.

Ție - drag poem de taină ce-mi înnebunești cuvântul
Cu atingeri plăsmuite sub al tâmplelor decor,
Ție - ce-mi săruți aripa ca să-mi iau spre cer avântul,
Îți aduc ofrandă versul pe altarul unui dor.

Ție - care-mi vindeci gândul depărtărilor străine
Și pătrunzi cu vorba-ți tandră răsăritul zorilor,
Ție îți dedic poemul, armoniile sublime,
Pentru ziua fericirii, când n-oi mai putea să zbor!

versuri: Felicia Stamatin

LA USA SUFLETULUI TĂU

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

"La usa sufletului tău,
Eu bat, iubitule crestin, mereu,
 Eu bat si plang neincetat,
Insă zăvorul e-ncuiat.

 Si stiu prea bine ca m-auzi,
 Dar tu nu vrei să-mi raspunzi,
Eu bat si plang si-astept zadarnic,
 Tu razi de plansul Meu amarnic.

Dar Eu sunt bun si iubitor,
Si astept la usă răbdător,
Sperand ca intr-o bună zi,
 In casa ta Mă vei primi,

Grăbeste-te nu-ntarzia,
Căci prea mult timp nu voi mai sta,
Si-ti spun de-acum că-ntr-un tarziu,
La usa ta n-o să mai fiu,

 Si cand vei vrea să Mă primesti,
La usa n-ai să Mă găsesti,
Si-atunci plangand vei alerga,
Să bati si tu la usa Mea,

Vei sti prea bine că te-aud,
 Dar n-o să vreau să iti răspund,
 Vei plange cum am plans si Eu,
La usa sufletului tău,

 Vei plange si te vei căi,
Dar prea tarziu atunci va fi,
Că usa Mea va fi-ncuiată,
Cum si a ta a fost odată."

Spune Sfantul Nicolae Velimirovici: "Domnului Iisus Hristos ii deschidem usa de la "Casa sufletului" cu indoială, iar duhului lumii cu credintă". Asadar, iubitii mei, să nu uitati că: "MAI TARZIU"... poate să devină un "VESNIC PREA TÂRZIU"!

                                                                                                                                Preot Ioan.

TE ROG IISUSE NU MĂ OSANDI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

În faţa Ta, o, scumpul meu Iisus,
Iar am greşit şi regret nespus.
Păcătuit-am Doamne în fiecare zi
Dar Te rog Iisuse, nu mă osândi.

Am păcătuit cu fapta şi cu gândul,
Am păcătuit cu lucrul şi cuvântul
Şi câte am greşit, doar Tu Doamne ştii,
Dar Te rog Iisuse, nu mă osândi.

Am păcătuit şi îmi pare rău,
Cer iertare preasfânt Numelui Tău,
Merge-voi la preot şi mă voi spovedi,
Dar Te rog Iisuse, nu mă osândi.

Voi face fapte vrednice de pocăinţă,
Îmbrăca-mă-voi întru umilinţă,
Voi merge la biserică, mă voi împărtăşi,
Dar Te rog Iisuse, nu mă osândi.

Voi fi că porumbelul, pur, nevinovat,
Voi fi cinstit şi sincer, creştin adevărat,
Pe toţi vrăjmaşii mei îi voi iubi,
Dar Te rog Iisuse, nu mă osândi.

Voi fi calm şi paşnic, şi inofensiv,
Voi fi cuminte, bun şi milostiv,
Aşa voi fi, o, Doamne, în fiecare zi,
Dar Te rog Iisuse, nu mă osândi.

Căci cine poate oare suferi
Veşnicia iadului, de nu-l vei izbăvi,
Iisuse, Iisuse, milostiv îmi fii
Iartă-mă Iisuse şi nu mă osândi !

O clipa de singuratate

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...




În liniştea supremă a câmpiei,
Te-am simţit, Doamne, în lanuri fremătând!
Erai acolo, în culmea bucuriei.
Priveai în bob, pâinea crescând.

Ne vrem atât de singuri, câteodată
Că, în păduri, ne fuge gândul-revanşard.
Dar când dispare parcă, lumea toată,
Rămân doar fricile care ne ard.

Şi iar şi iar, luând-o de la capăt,
Pe-o aţă, zilele le înşiruim,
Clătind lumina în izvorul proaspăt,
O nouă faţă, lumii, dăruim.

Ioana Voicilă Dobre

MARIRE TIE DOAMNE SFINTE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Marire Tie, Doamne Sfinte,
Ca mi-ai dat viata „o comoara „
Mi-ai dat lumina, mi-ai dat minte
Si toate câte ma-nconjoara.

Sa fiu mereu iubit de Tine
Eu voi munci din rasputere,
Mereu voi face numai bine
Si voi fi numai mângâiere.

Voi înflori prin fapte bune
Asa cum înfloreste marul
Si-n toata vorba mea voi spune
De-a pururi numai adevarul.

Cu toti copiii voi fi frate
Si nu voi sti ce este ura
Spre clevetiri si nedreptate
Eu, Doamne, n-oi deschide gura.

Flamândului s-astâmpar chinul
Voi frânge pâinea mea în doua
Voi fi curat precum e crinul
Scaldat în boabele de roua.

Cu mila inima-mi va bate
Si voi iubi cu mila sfânta
Pe orisicare vietate
Ce-n lumea asta nu cuvânta.

Asa ma leg, cu dor fierbinte,
Sa-mi fie fapta si cuvântul
Si-asa ajuta-mi, Doamne Sfinte,
Cum îmi voi tine legamântul.

ÎNCREDE-TE-N IUBIRE!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Traian Dorz:


Încrede-te-n iubire chiar când ţi-aduce jale,
n-o-mpiedica să intre în taina vieţii tale,
căci inima în care îşi află loc iubirea
primeşte azi odihna, iar mâine nemurirea.

Încrede-te-n iubire chiar dacă lumea toată
ţi-ar spune că viaţa îţi este înşelată
căci cel ce-n curăţie cu-adevărat iubeşte,
nimic nu-l mai înşeală, nimic nu-l rătăceşte.

Încrede-te-n iubire, că ea-i din Domnul Sfântul,
nimic nu-i mai puternic ca El pe tot pământul,
dar să trăieşti iubirea cu sfânta ascultare -
atunci nici decât tine nu-i nimenea mai tare.
 

Iisuse bun...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


Iisuse bun, Părinte peste ceruri
Şi Împărat pe veci al României,
Asculta-mă: avem o Ţară tristă,
Tu n-o lăsa osândei şi urgiei!

Cu al Tău sânge, spal-o Tu de sânge
Şi resfinţeşte-i ţarina bătrână;
E-ncovoiată de nevoi şi plânge,
Iar lacrima-i se stinge în ţărână…

Năpraznică, a vremilor vâltoare
S-a năpustit să ‘năbuşe Carpaţii
Şi-o plânge în văzduhuri ciocârlia,
Cum plâng în umbra ei moşnegii, fraţii.

Din tremurarea lacrimei sub pleoape,
Ajuns-a ca să tremure pământul;
Şi cerul plânge şi-l inundă-n ape -
Tu, Doamne, ogoieşte-i focul, vântul!

Fiorul doinelor dospite în suspine
Şi vaierul amarnic din amurguri
Ajuns-au, Doamne, sus, până la Tine,
Urcat de praf de-altare şi de burguri.

Fărădelegea vine să strivească
Lumini tâşnind din desprimăvărare,
Dormim pe ghimpi şi ne-afumăm cu iască,
Păşind din disperare-n disperare…

Frumoasă Ţară, cu cârpită ie,
Cu buzele lipite ca să tacă,
Cât taci, dă-mi gândurile tale mie -
Eu nu le las în mine ca să zacă!

Bunule Iisuse, cu adanci suspine,
Slujitor nevrednic, cad smerit la Tine,
In genunchi si-n lacrimi, vin si-Ti cer iertare
Pentru multe rele si pacate-amare!

Tu imi vezi din ceruri orisice greseala,
Tot ce-i fapta buna, tot ce e negreala.
Da-mi puteri, Iisuse, sa-mi inving povara,
Sufletul sa-mi fie ciocarlie vara,

Sa ma-nalt la Tine-n fiecare clipa,
Ca sa-Ti simt iertarea bland cum se-nfiripa.
Ingerii Luminii da-mi-i sprijinire,
Sa-mi arate drumul catre mantuire.

Da-mi tarie vietii sa rezist la toate,
Da-mi intelepciune, mila, bunatate;
Da-mi curaj si forta sa lupt pentru Tine,
Sa-ti vestesc Cuvantul catre orisicine,

Sa Ti-l port cu cinste catre lumea-ntreaga,
Sa-i ajut pe altii sa Te inteleaga.
Da-mi putere, Doamne, da-mi si iscusinta
Sa-i ajut pe-aceia franti de suferinta.

Chiar de-o fi ca raii crunt sa ma zdrobeasca,
Legamantul Crucii n-o sa mi-l clinteasca!
Pentru toti dusmanii ce-mi fac aspra soarta,
Bunule Parinte, eu Te rog, mi-i iarta!

Doamne, de la mine nu-Ti intoarce Fata,
Tie-Ti darui gandul, inima si viata!
Mila Ta cereasca bland sa ma cuprinda,
Iar credinta-n Tine mai viu sa se-aprinda…

Binecuvinteaza robul ce supus iti e,
Fii slavit de-a pururi, Bunule Iisuse!

SĂ-MI SPUI TU, DOAMNE!

Să-mi spui Tu, Doamne, cine sunt
Ce rost am eu în lume?
Căci Tu m-ai făcut din pământ
Părinţii mi-au pus nume.

Îngenunchiată mă uit în sus
Şi spun: „Doamne, mă iartă!“
În vis, mi-ai rostit numele pus
Şi-am tresărit îndată.

Tu, ne-ai făcut Doamne, din lut,
Ne-ai dat ca pază, îngeri
Da-n viaţă-ades, eu am trecut
Prin Valea cea de plângeri!

Cu timpu-am aflat cine sunt,
Sunt trecător prin lume.
Sunt simplu om, azi, pe pământ,
Şi-aicea am un nume!
(Georgeta. Craiova, 23, februarie, 2009)

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

AM FOST LA DOMNUL!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...
AM FOST LA DOMNUL!

Dacă aţi ştii cu câtă bucurie,
Azi noapte-am mers la Domnul, sus!
Eram într-o călătorie
În visul meu, către Iisus.

Înmărmuresc! Mă uit tăcută,
La locul ce e veşnic Sfânt!
- „Doamne, spune-mi că nu-s pierdută!
Voi asculta al Tău Cuvânt!

Ce privelişte minunată!
Doamne, vreau cât mai mult să ştiu
Ce e-nnăuntru, cum arată
Şi pentru ce noi o iubim?”

- „Să ştiţi, de mergeţi pe calea dreaptă
Voi, nu veţi fii în veci uitaţi.
Aici, pe toţi, Iisus v-aşteaptă,
Să veniţi când sunteţi chemaţi.

Oameni buni, legea mea e Sfântă,
Pe voi, toţi, vă vreau vindecaţi.
Vor fi în Rai, doar ce-i ce- ascultă
Cuvântul meu. Şi-n alb, voi veţi fi- îmbrăcaţi.

Aici, nu dai peste durere,
Aici n-ai lacrimi, nici suspin,
Căci pentru om, sunt mângâiere!
Aici e locul cel divin”.

- „Închin imnuri înălţătoare,
Atunci, când stau la rugăciuni.
Şi, sufletul nu mă mai doare.
Mai fă Doamne, nişte minuni!

Vreau Doamne, să fim împreună,
Eu, soţul şi părinţii mei,
Sub ocrotirea Ta cea bună
Fă o minune dacă vrei!

Viaţa noastră e luminată,
De Tine. Ştiu, eşti Bun şi Sfânt!
Iar bunătatea ţi-o arată
Cum ai făcut şi pe pământ”!

Acolo, sus, în Cerul Sfânt
Vom merge toţi la El odată.
Chiar de-am greşit, Domnul ne iartă,
Dar să-mplinim al Său Cuvânt!

- „Mai dă-mi Iisuse, iar putere,
Vreau ca să uit de chin şi jale.
Şterge din suflet a mea durere,
Doar cu-n gest al mâinii Tale!”

Ce bucurie şi câtă iubire,
Va fi alături de Bunul Iisus!
Şi, Doamne, ce mare fericire!
Nu pot să spun, cât e de spus...

Dar, omule, ai grijă şi ia aminte,
C-alăturea de Domnul Sfint,
Nu va sta cel care mai înainte
Cinstit şi curat n-a trăit pe pământ.

- „Doamne, de poţi, te rog mă iartă,
Că am păcate de nedescris,
Paşii pe drumul Tău mă poartă,
Noaptea când eu păşesc în vis.

Mi-ai dat o cruce grea ca să duc
Şi de copil eu am suferit.
Doamne, poate c-atâta merit,
Dar ştiu că mereu m-ai iubit!”
În vis, Iisus mereu se arată,
Şi-n Cer, locul e pregătit,
Ne-aşteaptă îngerii pe toţi, îndată
Dar, după ce ne-am mântuit!

Georgeta
(Craiova, 23 februarie, 2009)