LA USA SUFLETULUI TĂU

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

"La usa sufletului tău,
Eu bat, iubitule crestin, mereu,
 Eu bat si plang neincetat,
Insă zăvorul e-ncuiat.

 Si stiu prea bine ca m-auzi,
 Dar tu nu vrei să-mi raspunzi,
Eu bat si plang si-astept zadarnic,
 Tu razi de plansul Meu amarnic.

Dar Eu sunt bun si iubitor,
Si astept la usă răbdător,
Sperand ca intr-o bună zi,
 In casa ta Mă vei primi,

Grăbeste-te nu-ntarzia,
Căci prea mult timp nu voi mai sta,
Si-ti spun de-acum că-ntr-un tarziu,
La usa ta n-o să mai fiu,

 Si cand vei vrea să Mă primesti,
La usa n-ai să Mă găsesti,
Si-atunci plangand vei alerga,
Să bati si tu la usa Mea,

Vei sti prea bine că te-aud,
 Dar n-o să vreau să iti răspund,
 Vei plange cum am plans si Eu,
La usa sufletului tău,

 Vei plange si te vei căi,
Dar prea tarziu atunci va fi,
Că usa Mea va fi-ncuiată,
Cum si a ta a fost odată."

Spune Sfantul Nicolae Velimirovici: "Domnului Iisus Hristos ii deschidem usa de la "Casa sufletului" cu indoială, iar duhului lumii cu credintă". Asadar, iubitii mei, să nu uitati că: "MAI TARZIU"... poate să devină un "VESNIC PREA TÂRZIU"!

                                                                                                                                Preot Ioan.