IISUSE, PREA DULCE, FIUL LUI DUMNEZEU, IARTA-MA!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

       Bucuria mea, Sfantul Parinte, Nicolae Velimirovici, spunea poporului sarb aceste cuvinte, care ni se potrivesc si nou romanilor, intru totul: “Am calcat in picioare tot ce-a fost Sfant pentru strabunii nostri si, din aceasta pricina, am fost la randu-ne calcati. Am avut scoala fara credinta, politica fara cinste, oaste fara dragoste de tara, stat fara binecuvantarea lui Dumnezeu. De acolo ni s-a tras naruirea scolii, a politicii, a ostirii si a statului”. Poetul nostru Mihai Eminescu, zicea asa: “Cea mai sigura cale sa subordonezi o tara, este sa o saracesti. Un stat este ca si omul: are atata libertate si egalitate cata avere are. Iar cel sarac este totdeauna sclav si inegal cu cel ce sta deasupra lui. Celui ce nu are nimic, chiar daca-i dai toate libertatile posibile, tot rob este, robul nevoilor lui, este robul celui dintai, care tine o bucata de paine in mana”. Si atunci sa zicem din suflet asa:

Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Asa ne trebuie pentru pacatele noastre!
Iisuse, Prea dulce, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!
Iisuse, Prea dulce, Fiul lui Dumnezeu, iarta-ma!
Iisuse, Prea dulce, Fiul lui Dumnezeu, ajuta necredintei mele (adica, putinei mele credinte)!
Iisuse, Prea dulce, Fiul lui Dumnezeu, mantuieste-ma!
Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse!
Miluieste-ma, Maica Luminii! 

                                                                                 Amin si Aliluia!
                                                                                 Preot Ioan .