Era un om bătrân
Ce zii de zii dădea,
O bombonică mică
La cine întâlnea.
Și mie mi-a întins,
Cu mâna tremurând .
Un pic m-a chiar surprins,
Nu-l cunoșteam demult...
Dar tare era bună,
Aceea dulce bomboană,
Fără nimic să-mi spună,
Era pentru a mea rană .
O bucurie Sfântă,
Va spun că m-a cuprins,
Și-o dragoste cerească,
În suflet mi-a aprins.
Dar într-o zii aud
Că Domnul l-a chemat,
Și pe mormântul lui
Ce credeți c-a lăsat?
Bomboane pentru toți,
Pentru aceia care
Din depărtări mai vin
S-aprindă o lumânare .
Ce zii de zii dădea,
O bombonică mică
La cine întâlnea.
Și mie mi-a întins,
Cu mâna tremurând .
Un pic m-a chiar surprins,
Nu-l cunoșteam demult...
Dar tare era bună,
Aceea dulce bomboană,
Fără nimic să-mi spună,
Era pentru a mea rană .
O bucurie Sfântă,
Va spun că m-a cuprins,
Și-o dragoste cerească,
În suflet mi-a aprins.
Dar într-o zii aud
Că Domnul l-a chemat,
Și pe mormântul lui
Ce credeți c-a lăsat?
Bomboane pentru toți,
Pentru aceia care
Din depărtări mai vin
S-aprindă o lumânare .
Mihaela Stoica-Cucoanes