TREI ZILE ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“... 

Trei zile, Doamne, vreau sa tac, 

Sa nu vorbesc deloc,

 Sa nu pronunt nici un cuvant, 

Doar Tie, cand ma rog.

Nu vreau sa fug, ci sa traiesc, 

Cu lumea laolalta, 

Si sa ascult; sa nu raspund, 

Chiar de-s intrebata.

Si nici parere sa nu-mi dau, 

Cand cred ca este buna, 

Cu-atat mai mult eu vreau sa tac, 

Cand vorba ma razbuna.

Nici gandul sa nu-mi zboare-as vrea,

 Inchis sa il pot tine,

 Doar cand Te chem in rugaciuni,

 Sa urce, sus, la Tine.

Trei zile, Doamne, vreau sa pot, 

Sa-nvat ce e tacerea, 

Sa cantaresc, apoi, mai mult,

 Cuvantul sau parerea. 

Ca suntem, iar, in Post crestin, 

Si toate-s cu masura,

 Nu-i doar la carne, lapte, vin,

 CI PAZA SI LA GURA!