Un bătrân...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                     

Era un om bătrân
Ce zii de zii dădea,
O bombonică mică
La cine întâlnea.

Și mie mi-a întins,
Cu mâna tremurând .
Un pic m-a chiar surprins,
Nu-l cunoșteam demult...

Dar tare era bună,
Aceea dulce bomboană,
Fără nimic să-mi spună,
Era pentru a mea rană .

O bucurie Sfântă,
Va spun că m-a cuprins,
Și-o dragoste cerească,
În suflet mi-a aprins.

Dar într-o zii aud
Că Domnul l-a chemat,
Și pe mormântul lui
Ce credeți c-a lăsat?

Bomboane pentru toți,
Pentru aceia care
Din depărtări mai vin
S-aprindă o lumânare .

Mihaela Stoica-Cucoanes