Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
Bucuria mea, am auzit de multe ori spunandu-se: “Acest crestin ortodox are multa evlavie!”. In Dicționarul explicativ gasim mai multe definitii ale evlaviei: 1. Sentiment religios manifestat printr-o scrupuloasa indeplinire a practicilor bisericesti. 2. Cucernicie, devotiune, pietate, religiozitate, smerenie. 3. Atasament sincer si puternic pentru biserica si practicile sale, pentru reprezentantii sai. 4. Cucernicie, devoțiune, pietate, religiozitate, smerenie... Se spune ca “Noe, evlavios fiind, a pregatit corabia in care s-a mantuit (din potop), el si cei din casa lui” (cf. Evrei 11:7).
Evlavie, inseamna o atitudine cucernica, de inchinare fata de Dumnezeu, a celor ce traiesc in sfintenie si in dreptate, pregatindu-si mantuirea, asemenea lui Anania cel evlavios din Damasc (Faptele Apostolilor 22:12). Sfantul Apostol Petru, spune ca Domnul stie “sa scape de ispita pe cei evlaviosi” (2 Petru 2:9).
Si tot Sfantul Apostol Petru ne indeamna sa urmam: “Dreptatea, evlavia, credinta, dragostea, rabdarea, blandetea” (2 Petru 1:6-7). Exista insa, si o falsa evlavie, aceea a ereticilor de tot felul, unii socotind evlavia ca un mijloc de castig, iar altii indusi in eroare de acei prooroci si invatatori mincinosi (razvratiti si ingamfati), dar cu evlavie prefacuta, care “au infatisarea adevaratei credinte, dar tagaduind puterea ei” (2 Timotei 3:5).
Preot Ioan
.
