Un om mic și plin de lepră,
Sta la margine de drum,
Așezat era pe-o piatră,
Ține-o floare cu parfum.
Vorbea-ncet și cu sfială,
Și ușor o mirosea.
Era singura făptura
Ce în mâna lui stătea.
"Ce parfum și ce culoare
Ti-a dat Bunul Dumnezeu
Mi-aduci multă alinare ,
Pentru ceea ce am eu!
Sunt bolnav și n-am pe nimeni.
Carnea-mi cade după os,
Ce dureri am știe bine,
Doar Domnul Iisus Hristos.
Azi am auzit ca trece.
Vine de la Ghenizaret.
Îl opresc nu-L las sa plece,
Vreau sa-i dau și un buchet.
Vreau sa-L rog dacă voiește,
Vindecare sa îmi dea,
Nu mai pot sa-ndur durerea,
E o suferință grea.
" Și iată cum Domnul vine,
Cum sta omul înlăcrimat.
Își întinde mâna dreaptă,
"Da voiesc, fii curățat!"
Și îndată boala-i trece,
Omul este sănătos,
Trupu-i mirosea de floare,
Răspândea un bun miros.
Multumescu-Ti Doamne Sfinte,
Pentru bunătate Ta,
Cu parfumul milei Tale,
Sa rămân în viata mea
Versuri - Mihaela Stoica-Cucoanes
