Un lepros...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 Un om mic și plin de lepră, 

Sta la margine de drum,

 Așezat era pe-o piatră,

 Ține-o floare cu parfum.

 Vorbea-ncet și cu sfială, 

Și ușor o mirosea. 

Era singura făptura 

Ce în mâna lui stătea. 

"Ce parfum și ce culoare 

Ti-a dat Bunul Dumnezeu

 Mi-aduci multă alinare , 

Pentru ceea ce am eu! 

Sunt bolnav și n-am pe nimeni. 

Carnea-mi cade după os,

 Ce dureri am știe bine, 

Doar Domnul Iisus Hristos. 

Azi am auzit ca trece. 

Vine de la Ghenizaret. 

Îl opresc nu-L las sa plece, 

Vreau sa-i dau și un buchet. 

Vreau sa-L rog dacă voiește, 

Vindecare sa îmi dea,

 Nu mai pot sa-ndur durerea, 

E o suferință grea.

" Și iată cum Domnul vine, 

Cum sta omul înlăcrimat.

 Își întinde mâna dreaptă,

 "Da voiesc, fii curățat!" 

Și îndată boala-i trece,

 Omul este sănătos, 

Trupu-i mirosea de floare, 

Răspândea un bun miros.

 Multumescu-Ti Doamne Sfinte, 

Pentru bunătate Ta,

 Cu parfumul milei Tale,

 Sa rămân în viata mea

Versuri - Mihaela Stoica-Cucoanes