DE TE MAI ZBAŢI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

De te mai zbaţi avar s-aduni

comori râvnite de nebuni

să ştii: ce laşi pe-al morţii drum

deşertăciune sunt şi fum!

Cu ce cuvinte-ai strâns de ieri

te duci spre veşnice tăceri,

cu ce talanţi ai câştigat

te-ntorci la Cel Ce ţi i-a dat.

De-ai învăţat ceva trăind

la crinii câmpului privind

sau corbii care n-au grânar

vei şti să n-alergi în zadar.

De-ai învăţat s-asculţi ceva

cu ochii şi cu inima,

atunci vei şti ce plâns amar

e cel târziu şi în zadar!

Doar când înveţi să nu-ţi aduni

comori râvnite de nebuni,

abia de-atunci vei şti mereu

să-ţi strângi comori spre Dumnezeu!