ȘTII, TU, OMULE ?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




de Eliana Popa

Știi tu, omule, de ce vin adesea peste tine
Boala grea și întristarea și pedepsele divine?
Pentru timpul care-l furi în duminicile sfinte
Când la Sfânta Liturghie toată firea ia aminte!

Numai tu nesocotești Jertfa cea fără de sânge
Când în jurul Sfintei Mese mult alai ceresc se strânge.
Sfinții Îngeri își acopăr cu-a lor aripi îngerești
Capetele...și se pleacă, Sfintei Jertfe Împărătești!

Știi tu, omule, ce pierzi când rămâi nepăsător
La chemarea cea mai sfântă pentru orice muritor?
Îngerii și heruvimii se coboară din Înalt
Ești poftit și tu la Nunta Fiului de Împărat!

Pierzi nădejdea Învierii, pierzi Ospățul Veșniciei
Unde heruvimi și îngeri cântă imnul bucuriei!
Unde Mirele Hristos te așteaptă și te cheamă
Ca pe cel mai bun prieten, ca pe-un oaspete de seamă!

Tu nesocotesti chemarea, n-auzi glasul Lui duios
Întorci spatele Iubirii, scuipi obrazul lui Hristos,
Te încrezi in slava lumii-n care mulți ca tine cad
Somnul necredinței voastre naște monștrii pentru iad!