de Preot Sorin Croitoru
Doamne, cum Te-mparți Tu, oare,
Rămânând mereu întreg,
De Te-nghite fiecare?..
Fă-mă, Doamne, să-nțeleg..
Cum lași corurile Tale,
Serafimii Tăi din Rai,
Și cobori în pâinea moale,
Spre mâncare să Te dai?..
Mare-i taina, mult misterul..
Să pricep cum voi putea?..
Tu, ce nu Te-ncape cerul,
Să încapi în gura mea?..
În fărâma minunată
Ești Tu Însuți, Domnul meu!
De crezut, se crede-ndată,
Dar de înțeles e greu..
Taină-n veci de veci rămâne,
Slavă Ție pentru ea!
Câte nu faci Tu, Stăpâne,
Pentru mântuirea mea..
Tu ești Pâinea spre ființă
Ce coboară în Altar
Și pe cei ce au credință
Îi faci dumnezei prin har
Căci mireasma Ta divină
Se împrăștie în noi,
Și a Binelui lumină
Răspândim în jur apoi!