PÂINEA CEA SPRE FIINȚĂ

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


de Preot Sorin Croitoru

Doamne, cum Te-mparți Tu, oare,
Rămânând mereu întreg,
De Te-nghite fiecare?..
Fă-mă, Doamne, să-nțeleg..

Cum lași corurile Tale,
Serafimii Tăi din Rai,
Și cobori în pâinea moale,
Spre mâncare să Te dai?..

Mare-i taina, mult misterul..
Să pricep cum voi putea?..
Tu, ce nu Te-ncape cerul,
Să încapi în gura mea?..

În fărâma minunată
Ești Tu Însuți, Domnul meu!
De crezut, se crede-ndată,
Dar de înțeles e greu..

Taină-n veci de veci rămâne,
Slavă Ție pentru ea!
Câte nu faci Tu, Stăpâne,
Pentru mântuirea mea..

Tu ești Pâinea spre ființă
Ce coboară în Altar
Și pe cei ce au credință
Îi faci dumnezei prin har

Căci mireasma Ta divină
Se împrăștie în noi,
Și a Binelui lumină
Răspândim în jur apoi!