Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
de Eliana Popa
Într-o lume nebună ce-i reneagă pe sfinți
Mai avem sentimente pentru bieții părinți ?
Mai putem a iubi ,când ni-i gândul la bani
Și pe bieții bătrâni,ninși de doruri și ani ?
Ei așteaptă cuminți privind triști către zări,
Cu speranța-nflorind când mai vin sărbători..
Fiii lor vor veni ?,,Dă-le, Doamne ,un gând!"
Zic adesea bătrânii ,poza lor sărutând !
Plâng bătrânii tăcuți ,noi mai rău ne-mpietrim,
Plâng cu neamul întreg într-un vechi țindirim..
Printre ierburi înalte ce-au crescut pe cărări
Mai aprinde-o bătrână ,pe la cruci, lumânări !
Într-o lume sclipind printre falsuri grotești
Vatra lor sfântă e tărâm de povești !
Am uitat de părinți și de curtea cu nuci,
Ce-și revarsă frunzișul peste gard de uluci !
Încă merge bunica cu prescura-n ștergar
Să mai ducă pomelnic pân' la Sfântul Altar !
Acolo-i e ruga ce-o înalță spre sfinți
Sunt viii ei dragi și cei adormiti !
Acolo pe-o foaie....în rândul cu viii
Își scrie ,plângând ,bătrâna copiii,
Nepoții născuți într-o țară departe
Nu-i știe ,bătrâna ! Și dorul o arde !
Noi fost-am făcuți din dor și din lacrimi
Și fost-am sădiți in aceste meleaguri
Cu doina în suflet și Crucea in spate
Să-nvingem durerea călcând peste moarte!
de Eliana Popa
Într-o lume nebună ce-i reneagă pe sfinți
Mai avem sentimente pentru bieții părinți ?
Mai putem a iubi ,când ni-i gândul la bani
Și pe bieții bătrâni,ninși de doruri și ani ?
Ei așteaptă cuminți privind triști către zări,
Cu speranța-nflorind când mai vin sărbători..
Fiii lor vor veni ?,,Dă-le, Doamne ,un gând!"
Zic adesea bătrânii ,poza lor sărutând !
Plâng bătrânii tăcuți ,noi mai rău ne-mpietrim,
Plâng cu neamul întreg într-un vechi țindirim..
Printre ierburi înalte ce-au crescut pe cărări
Mai aprinde-o bătrână ,pe la cruci, lumânări !
Într-o lume sclipind printre falsuri grotești
Vatra lor sfântă e tărâm de povești !
Am uitat de părinți și de curtea cu nuci,
Ce-și revarsă frunzișul peste gard de uluci !
Încă merge bunica cu prescura-n ștergar
Să mai ducă pomelnic pân' la Sfântul Altar !
Acolo-i e ruga ce-o înalță spre sfinți
Sunt viii ei dragi și cei adormiti !
Acolo pe-o foaie....în rândul cu viii
Își scrie ,plângând ,bătrâna copiii,
Nepoții născuți într-o țară departe
Nu-i știe ,bătrâna ! Și dorul o arde !
Noi fost-am făcuți din dor și din lacrimi
Și fost-am sădiți in aceste meleaguri
Cu doina în suflet și Crucea in spate
Să-nvingem durerea călcând peste moarte!
