Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
Bucuria mea, desi Iisus Hristos, este Dumnezeu adevarat, El a fost si Om adevarat. Ca Om adevarat El a avut doua prerogative sau privilegii fata de restul oamenilor: 1. Nasterea supranaturala. 2. Impecabilitatea sau neputinta de a pacatui. In timp ce Dumnezeu este Cel Preasfant, Cel Preacurat si Cel Preanevinovat, noi oamenii, suntem un amestec de CER si PAMANT (adica, suflet nemuritor si trup muritor). Toti suntem pacatosi, si totusi am fost creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Chipul il avem deja, iar la asemanare trebuie sa ajungem prin lupta duhovniceasca pentru desavarsire, atat cat poate fiecare sa ajunga, pentru ca, DESAVARSIREA NU ARE CAPAT, CI ESTE NESFARSITA. Prin trup suntem in legatura cu lumea, iar prin suflet, suntem in legatura cu Dumnezeu.
A doua zi dupa invierea lui Lazar, la intrarea in Ierusalim, Mantuitorul Iisus Hristos, a fost intampinat de o multime mare de oameni, cu ramuri de FINIC in maini si care strigau: “Osana Fiului lui David, bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului!” (Matei 21:9).
Ramurile de Finic erau simbolul bucuriei lor sufletesti. Dar, se mai intalneste inca o data termenul de Finic in Apocalipsa, cand Sfantul Ioan Evanghelistul, vede multimea multa, pe care nimeni nu putea s-o numere, in vestminte albe si in maini cu ramuri de FINIC. Aici este vorba de “FINICUL VESNICIEI”, adica, BUCURIA VESNICA A MANTUIRII sufletelor celor care sunt scrise in CARTEA VIETII.
Asadar, ma rog lui Dumnezeu, sa faci si tu parte din multimea aceea in vesminte albe (suflet curat, de toate pacatele fiind iertat), in LUMINA CEA NEINSERATA A LUI DUMNEZEU, avand in mana “FINICUL VESNICIEI”. Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.
Bucuria mea, desi Iisus Hristos, este Dumnezeu adevarat, El a fost si Om adevarat. Ca Om adevarat El a avut doua prerogative sau privilegii fata de restul oamenilor: 1. Nasterea supranaturala. 2. Impecabilitatea sau neputinta de a pacatui. In timp ce Dumnezeu este Cel Preasfant, Cel Preacurat si Cel Preanevinovat, noi oamenii, suntem un amestec de CER si PAMANT (adica, suflet nemuritor si trup muritor). Toti suntem pacatosi, si totusi am fost creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Chipul il avem deja, iar la asemanare trebuie sa ajungem prin lupta duhovniceasca pentru desavarsire, atat cat poate fiecare sa ajunga, pentru ca, DESAVARSIREA NU ARE CAPAT, CI ESTE NESFARSITA. Prin trup suntem in legatura cu lumea, iar prin suflet, suntem in legatura cu Dumnezeu.
A doua zi dupa invierea lui Lazar, la intrarea in Ierusalim, Mantuitorul Iisus Hristos, a fost intampinat de o multime mare de oameni, cu ramuri de FINIC in maini si care strigau: “Osana Fiului lui David, bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului!” (Matei 21:9).
Ramurile de Finic erau simbolul bucuriei lor sufletesti. Dar, se mai intalneste inca o data termenul de Finic in Apocalipsa, cand Sfantul Ioan Evanghelistul, vede multimea multa, pe care nimeni nu putea s-o numere, in vestminte albe si in maini cu ramuri de FINIC. Aici este vorba de “FINICUL VESNICIEI”, adica, BUCURIA VESNICA A MANTUIRII sufletelor celor care sunt scrise in CARTEA VIETII.
Asadar, ma rog lui Dumnezeu, sa faci si tu parte din multimea aceea in vesminte albe (suflet curat, de toate pacatele fiind iertat), in LUMINA CEA NEINSERATA A LUI DUMNEZEU, avand in mana “FINICUL VESNICIEI”. Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.
