PE CÂND ERAM UN MIC COPIL..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru 

Pe când eram un mic copil,
Pe preoți tare-i mai iubeam
Și-n suflețelul meu umil
Eu ca pe îngeri îi vedeam..

Și oare cum aș fi putut
Să văd sfințiții slujitori
Pe care Domnul i-a făcut
Ai mântuirii lucrători?..

Căci oare îngerii de sus
Îl țin în mâini pe Creator,
Pe-Atotputernicul Iisus,
Pe Însuși Dumnezeul lor?..

Mulțimi de cete îngerești 
Ce se împart în ierarhii,
Râvnesc minunile cerești
Din timpul Sfintei Liturghii!..

Iar îngerii cei luminoși 
Ce Îl slujesc pe Dumnezeu
Nu pot să scape păcătoși,
Iertând păcatul lor cel greu, 

Cum poate face prin cuvânt,
Prin harul Domnului Hristos,
Un simplu preot pe pământ,
Iertând pe orice păcătos!..

În sufletul de prunc curat,
Atâtea lucruri nu știam
Și totuși, cu adevărat
Pe preoți îngeri îi vedeam..

Blândețea, bunătatea lor,
Ca un magnet mă atrăgeau
Și așteptam cu mare dor
Să merg la slujba ce-o făceau..

Acum fac parte dintre ei
Și dorul meu s-a mai schimbat:
Mi-e dor de pruncii mititei,
De suflețelul lor curat,

Mi-e dor și de pruncia mea,
Când, chiar de carte nu știam,
Pe orice preot ce trecea 
Ca pe un înger îl vedeam..

Așa am fost crescuți de mici
Pe plaiuri sfinte românești,
Credința aia din bunici,
Pe care azi n-o mai găsești..

Azi lumea ne numește "hoți",
Nu îngeri ai lui Dumnezeu..
Ce trist.. Ne-au pus la zid pe toți,
"Executându-ne" mereu..

Țăranii cușma nu-și mai scot
Când trece "popa" lor pe drum..
Durerea aprigă din cot
Îi chinuie pe toți acum..

De orășeni ce să mai spun?..
Cu toții s-au emancipat,
Considerându-l om nebun
Pe un creștin adevărat!

De preoți nu mai îndrăznești 
Să spui ceva, că-n dinți te rup!
Preocupări duhovnicești
Nu sunt; doar cele pentru trup..

Nu și-i învață nici pe prunci
Credința sfântă în Hristos..
Ce bine mai așteptă-atunci 
Poporul ăsta păcătos?..

Pe când eram un fecioraș
Și pur la inimă eram,
În mintea mea de îngeraș
Pe preoți îngeri îi vedeam,

Iar dacă-n suflet ți-ai dori
Să-i vezi și tu la fel, să știi 
Că mai întâi va trebui 
Tu însuți înger să devii!