FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...
Răstigneste-L ! Răstigneste-L, strigă gloata de iudei,
Gurile inveninate de trufasi arhierei
Si in curtea judecatii, oastea lui Satan se strânge
Si din gura lui spurcată, valul de otrava curge !
Răstigneste-L ! Răstigneste-L ! către Pilat gloata striga
Să vedem cum Templul cade si in trei zile-l ridica !
Fără mila biciul muscă, mânuit cu-ndemânare
Pe Acel al cărui Tată, tine lumea la picioare.
Toti Îl scuipă cu furie de la mic si pan' la mare
Chiar si-acei ce pâna ieri,Îl primeau cu osanale.
Cu coroana umilintei fruntea Îi încununează
Si pe umerii răniti, greul Crucii Îi asează ...
Cine să Te plângă, Doamne, cine fruntea să îti steargă
Când Te huiduie si scuipă cu furie lumea-ntreagă ?
Îngerii plecând spre ceruri cu tristete isi aruncă
Sclipitoarele coroane...cerul tot pare sa-L plangă!
,,Cum să mai purtăm cunună, cum să ne mai veselim,
Când pe frunte, Tu, Stăpâne, ai cununa cea de spini!"
Chiar si astrul isi ascunde razele strălucitoare
Refuzând sa mai priveasca cum se stinge Mândrul Soare...
Întunericul se-asterne ca un giulgiu-ntunecat
Peste Crucea suferintei, peste greul lor păcat,
Fulgerele furioase par să cadă peste El
Care-n chinul agoniei strigă tare către Cer :
,, Dumnezeul Meu....si Tată ! pentru ce M-ai părăsit
Iata-n mâna Ta-Mi pun Duhul, iata că s-a săvârsit !"
O lumină înconjoara Crucea cea mântuitoare
Si pe chipul sfânt răsare, toată Slava Lui cea mare.
Asa a murit pe Cruce, Omul cel Dumnezeiesc,
Cel născut din Nemurire pentru neamul omenesc,
Cel trimis ca-n a Sa Cruce toate crucile să poarte,
Să zdrobească urâciunea si să calce peste moarte !
Eliana Popa
Răstigneste-L ! Răstigneste-L, strigă gloata de iudei,
Gurile inveninate de trufasi arhierei
Si in curtea judecatii, oastea lui Satan se strânge
Si din gura lui spurcată, valul de otrava curge !
Răstigneste-L ! Răstigneste-L ! către Pilat gloata striga
Să vedem cum Templul cade si in trei zile-l ridica !
Fără mila biciul muscă, mânuit cu-ndemânare
Pe Acel al cărui Tată, tine lumea la picioare.
Toti Îl scuipă cu furie de la mic si pan' la mare
Chiar si-acei ce pâna ieri,Îl primeau cu osanale.
Cu coroana umilintei fruntea Îi încununează
Si pe umerii răniti, greul Crucii Îi asează ...
Cine să Te plângă, Doamne, cine fruntea să îti steargă
Când Te huiduie si scuipă cu furie lumea-ntreagă ?
Îngerii plecând spre ceruri cu tristete isi aruncă
Sclipitoarele coroane...cerul tot pare sa-L plangă!
,,Cum să mai purtăm cunună, cum să ne mai veselim,
Când pe frunte, Tu, Stăpâne, ai cununa cea de spini!"
Chiar si astrul isi ascunde razele strălucitoare
Refuzând sa mai priveasca cum se stinge Mândrul Soare...
Întunericul se-asterne ca un giulgiu-ntunecat
Peste Crucea suferintei, peste greul lor păcat,
Fulgerele furioase par să cadă peste El
Care-n chinul agoniei strigă tare către Cer :
,, Dumnezeul Meu....si Tată ! pentru ce M-ai părăsit
Iata-n mâna Ta-Mi pun Duhul, iata că s-a săvârsit !"
O lumină înconjoara Crucea cea mântuitoare
Si pe chipul sfânt răsare, toată Slava Lui cea mare.
Asa a murit pe Cruce, Omul cel Dumnezeiesc,
Cel născut din Nemurire pentru neamul omenesc,
Cel trimis ca-n a Sa Cruce toate crucile să poarte,
Să zdrobească urâciunea si să calce peste moarte !
Eliana Popa
