Un creștin tot văicărîndu-se că Dumnezeu i-a dat o cruce prea grea, și tot nefiind mulțumit de crucea vieții sale, într-o bună zi obosit de munca grea în cîmp, sa asezat la umbra unui copac ca să se odihnească puțin. Odihnindu-se l-a furat și somnul de obosit ce era ! Și iată că i se arată în vis - Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, si-i zice creștinului nemulțumit:- Am venit la tine creștine ca să-Ți schimb crucea, căci am auzit cum tot te vaicări și Mi sa fîcut milă de tine! Hai să-ți arăt ceva ! Hai cu Mine să-ți alegi singur crucea pe care o dorești ! Și i-a arătat Domnul un cîmp întreg de cruci , care mai mari care mai mici, din aur , din argint, din piatră și din lemn ! În fruntea tuturor, stătea Crucea lui Hristos, strălucea, în cît te orbea cînd te uitai la ea, și se înălța pînă la cer !
-Ți-o dau pe a Mea , ai să o poți duce !? - a intrebat Hristos.
-Nu, Doamne , fie-Ți milă de mine ! O lume intreagă nu ar putea s-o ducă !- răspunse creștinul. E cea mai grea Cruce dintre toate!
- Să-Ți dau poate una din cele din aur, pe care le-au dus ucenicii Mei !? Iată crucea lui Petru, o dorești !?
- Nu, Doamne, și aceasta e foarte grea pentru mine ! Dar acestea de argint ale cui sînt !?- întreba-ră creștinul.
-Sînt ale mucenicilor din primele veacuri, care au mărturisit despre Mine și care și-au dat viața pentru Numele Meu !
Și iată că printre ele creștinul zări trei cruci mai mici care erau bătute cu pietre scumpe și împodobite cu diamante ! Se bucurase puțin cănd le văzu atît de mici !
-Dă-mi una din ele, Doamne ! - rosti crestinul.
-Încearcă, ridică una din ele ! – zise Domnul.
Creștinul încearcă una, a doua, a treia și nici măcar să se clintească vre-o una din ele !!!
Mirat de acest lucru, întreabă atunci de Domnul: –
- Ale cui sînt aceste cruci, Doamne !?
- Vera...Nadejda...Liubovi....ai auzit de ele !?
Creștinul rușinat și cu ochii în lacrimi șopti:- cum Doamne, acele copile atît de micuțe, au putut duce aceste cruci atît de grele !? Și plîngînd și mergînd mai departe se opri lîngă crucile cele din piatră ! Văzînd că și acestea nu se dau clintite din loc intrebă iarăși pe Domnul :-
-Ale cui sînt acestea din piatră, Doamne !?
-Sînt ale martirilor veacurilor din urmă, care au rămas neclintiți în credință, fiind prigoniți, strîmtorați, schingiuiți !
Creștinul întristat de tot, se apropie de crucile din lemn și iarăși rosti-ră :- Doamne, acestea din lemn ale cui oare sînt !?
- Sînt ale Preoților , Monahilor și a Creștinilor din zilele de azi, care îmi slujesc cu sîrguință și imi împlinesc Cuvîntul Meu !
Creștinul încearcă atunci una cîte una pe cele din lemn, care din stejar, care din arțar, care din tei, și din tot soiul de copaci. Unele se clinteau din loc altele nu . Unele se lăsau ridicate in brațe altele pe umar, altele pe spate, dar tot erau grele pentru creștin ! Și iată că zărește o cruce care era un pic mai deschisă la culoare , era dintr-un lemn pe nume- bambus ! Se auzea și un glas parcă murmurînd din ea : - Apropie-te si mă ia !
Creștinul văzînd cît de usoară este crucea, a sărutat-o și a pus-o pe spate, și apropiindu-se în grabă de Hristos, cu o mare bucurie în suflet Îi zice :- Doamne , da-mi te rog crucea aceasta, mie !
Hristos uitîndu-se în ochii creștinului cu lacrimi de bucurie , Îi răspunde cu un zîmbet dulce :-
Păi asta și este crucea ta ! De ce te plîngi pe ea ?
-Ți-o dau pe a Mea , ai să o poți duce !? - a intrebat Hristos.
-Nu, Doamne , fie-Ți milă de mine ! O lume intreagă nu ar putea s-o ducă !- răspunse creștinul. E cea mai grea Cruce dintre toate!
- Să-Ți dau poate una din cele din aur, pe care le-au dus ucenicii Mei !? Iată crucea lui Petru, o dorești !?
- Nu, Doamne, și aceasta e foarte grea pentru mine ! Dar acestea de argint ale cui sînt !?- întreba-ră creștinul.
-Sînt ale mucenicilor din primele veacuri, care au mărturisit despre Mine și care și-au dat viața pentru Numele Meu !
Și iată că printre ele creștinul zări trei cruci mai mici care erau bătute cu pietre scumpe și împodobite cu diamante ! Se bucurase puțin cănd le văzu atît de mici !
-Dă-mi una din ele, Doamne ! - rosti crestinul.
-Încearcă, ridică una din ele ! – zise Domnul.
Creștinul încearcă una, a doua, a treia și nici măcar să se clintească vre-o una din ele !!!
Mirat de acest lucru, întreabă atunci de Domnul: –
- Ale cui sînt aceste cruci, Doamne !?
- Vera...Nadejda...Liubovi....ai auzit de ele !?
Creștinul rușinat și cu ochii în lacrimi șopti:- cum Doamne, acele copile atît de micuțe, au putut duce aceste cruci atît de grele !? Și plîngînd și mergînd mai departe se opri lîngă crucile cele din piatră ! Văzînd că și acestea nu se dau clintite din loc intrebă iarăși pe Domnul :-
-Ale cui sînt acestea din piatră, Doamne !?
-Sînt ale martirilor veacurilor din urmă, care au rămas neclintiți în credință, fiind prigoniți, strîmtorați, schingiuiți !
Creștinul întristat de tot, se apropie de crucile din lemn și iarăși rosti-ră :- Doamne, acestea din lemn ale cui oare sînt !?
- Sînt ale Preoților , Monahilor și a Creștinilor din zilele de azi, care îmi slujesc cu sîrguință și imi împlinesc Cuvîntul Meu !
Creștinul încearcă atunci una cîte una pe cele din lemn, care din stejar, care din arțar, care din tei, și din tot soiul de copaci. Unele se clinteau din loc altele nu . Unele se lăsau ridicate in brațe altele pe umar, altele pe spate, dar tot erau grele pentru creștin ! Și iată că zărește o cruce care era un pic mai deschisă la culoare , era dintr-un lemn pe nume- bambus ! Se auzea și un glas parcă murmurînd din ea : - Apropie-te si mă ia !
Creștinul văzînd cît de usoară este crucea, a sărutat-o și a pus-o pe spate, și apropiindu-se în grabă de Hristos, cu o mare bucurie în suflet Îi zice :- Doamne , da-mi te rog crucea aceasta, mie !
Hristos uitîndu-se în ochii creștinului cu lacrimi de bucurie , Îi răspunde cu un zîmbet dulce :-
Păi asta și este crucea ta ! De ce te plîngi pe ea ?
- (Ion Ungureanu - Păcătosul)
