ATÂT DE FRIG...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                     

Eliana Popa

Mi-atât de frig în arșița iubirii,
Tu m-ai lăsat pe-un piedestal să ard
Și grea îmi este trena amintirii,
Căci ți-am fost muză, dulcele meu bard!

Iubirea noastră a sfidat uitarea
Ne-am regăsit pe-același vechi peron,
Eu ți-am purtat pe buze sărutarea
Și-am încălcat al inimii canon.

Tu m-ai ținut ascunsă-ntr-o poveste,
M-ai așteptat să mă întorc râzând
Ce-a fost cândva... și astăzi încă este
Mai tainic, mai frumos și mai profund.

N-aș vrea ca timpul iar să ne despartă,
Eu am venit din sfere argintii
Tu ai venit din lumea ta bogată,
Nu mă-nțelegi și lumea mea n-o știi.

În lumea mea e veșnic primăvară
Iar lumea ta e goană după vânt,
Iubirea asta iar o să ne doară,
De nu ne luăm spre lumea mea avânt.

Mai așteptăm în gara vieții noastre
Un tren ca să ne ducă pe o stea,
Să emigrăm spre alte lumi albastre
Unde nicicând nu o să moară dragostea.

Sursa foto: Pinterest