Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
Nu am inimă îndurerată
Și nici duh de umilință,
Sufletul mi-e amorțit,
Nu am pic de pocăință
Nici măcar lacrimi fierbinți,
Parcă totul a-nghețat,
Toate patimile lumii
În mine s-au așezat.
Glasul meu auzi-L Doamne,
Vezi și îngenunchierea mea,
Mâinile le-nalț spre Tine
Când mă rog în fața Ta.
Sparge Doamne gheața asta,
Vino în sufletul meu,
Ca mai bine e cu Tine
Doamne Dumnezeu meu.