Lupul s-a hotărât să mănânce toate oile. S-a gândit el așa inteligent, să le spună că la șes umblă multe lighioane care ar putea să le înhațe pe negândite, iar seceta o să le ofilească iarba și or să moară de foame. A început să le explice că dacă se urcă liniștite în vârful muntelui stâncos, o să fie protejate de natură și o să aibă pășune berechet. Ele îl ascultau cu nesaț și încă altele își luau notițe. Zis și făcut. Ele au urcat în turmă pe munte și acolo s-au trezit și fără pășune și fără spațiul dedicat păscutului tihnit.
Lupul nu a făcut altceva, decât să stea cu gura deschisă la gura prăpastiei și să aștepte înfometat oile, când acestea se hotărăsc să se arunce în gol de pe muntele stâncos, amăgite evident de către promisiunile lui seducătoare.
Morala: nu fii oaie și nu te ghida după mentalitatea turmei. Nu întotdeauna turma gândește înțelept.
Nu crede niciodată în sfatul lupului. Lupul nu poate fi prieten cu oaia.
