Boala care mântuiește orice suflet - Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


                    

Sfîntul Efrem Sirul zice aşa:

„Dumnezeu de la omul bolnav, două lucruri cere: Să mulţumească lui Dumnezeu pentru boală şi să se roage neîncetat".
Numai atât.
Nu cere post, nu priveghere, nu plecare de genunchi, nu culcarea pe jos, nu mâncare, nu uscată mâncare, nu puţină mâncare, nu starea de toata noaptea, nu cere de la dânsul nimic, decît aceste două lucruri.
Orice bolnav care crede în Hristos şi are dreapta credinţă, atât trebuie să zică :
„Mulţumescu-Ţi Tie Doamne, că-mi dai suferinţă şi certare.
Mulţumescu-Ţi Ţie, Doamne, că mă iubeşti şi mă cerţi"; şi „DOAMNE, IISUSE HRISTOASE, FIUL LUI DUMNEZEU, MILUIEȘTE-MĂ PE MINE, PĂCĂTOSUL".
Acestea se cer de la tot sufletul, fie bolnav, fie sănătos, dar de la bolnav numaidecât.
Dumnezeu ştie că trupul se smereşte prin boală şi nu mai trebuie să-l înfrânezi cu postul, cu asprimea, cu cutare; deja trupul este smerit, mai mult decât puterea lui de suferinţă.
Şi de aceea se cere osteneala duhului, rugăciunea.
De la aceasta nu-i scutit nimeni până la ultima suflare.
Ferice de cel ce rabdă boala cu mulţumire, că Dumnezeu, văzând
asta, îl vindecă fără doctori.
Cine mulţumeşte lui Dumnezeu în boală, este un martir de bunăvoie.
Cea mai mare slujbă pentru cei bolnavi este Sfântul Maslu.
Dar nu foloseşte, dacă omul nu este spovedit. Deci, mai întâi spovediţi-vă de toate păcatele şi apoi faceţi Sfântul Maslu cu cel puţin trei preoţi.

 

— cu Isaia BC Berzunti