VISUL CROITORULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


de Eliana Popa

Într-un ținut, în vremi trecute, domnea-mpărat cu mână tare
Și cu credință neclintită pe nume Constantin cel Mare.
Avea supuși creștini și neamuri ...era un brav cârmuitor
Și-avea în slujba sa, la curte, pe Ioan vestitul croitor.

 
Însă acesta, ca și alții ce viețuiesc și-n vremea noastră,
Trăia-n necinste si păcate, făcând doar voia lui cea proastă ...
Însă PreaBunul cel din ceruri, în marea Sa milostivire,
I-a arătat prin vis mânia....ca Ioan să își mai vină-n fire!

Și se făcea c-a mers Ioan, cu un veșmânt la împărat
De-ndată ce cu multa trudă, frumoasa haină a gătat.
Vorbea glumind cu împăratul, dar iată cum în mare grabă
Mărețul Constantin cel Mare își scoate paloșul din teacă.

L-a prins de păr cu strășnicie ( avea un păr lung și frumos)
,, - Când termin a-ți reteza părul și capul tău cădea-va jos!"

Asa grăit-a împăratul și chiar așa s-a petrecut
Căci sabia cu dibăcie pe gâtul lui s-a abătut!

Și din prea multa îngrozire când sabia s-a ridicat
O, Doamne, s-a trezit din somn și cu glas tare a strigat :

,, - Sunt încă viu...ce bucurie! A fost un vis...o nălucire
Și capul încă-mi stă pe umeri, din păr nu-s smulse nici trei fire!"

Și bucuros că-i viu și teafăr și că nimic nu s-a-ntâmplat
A luat-o iar pe-aceeasi cale, uitând cu timpul ce-a visat.

 
Dar după oarecare vreme s-ambolnăvit, sărmanul, tare!
Și iarăși a visat cu groază o și mai strașnică-certare

Căci se făcea, parcă aievea, că a fost dus fără zăbavă
În fața unui Împărat cu chip măreț și plin de slavă,

 
Ce odihnea pe-un tron de aur în haină de Arhiereu
Era scăldat tot în lumină precum în ceruri Dumnezeu!

De-a dreapta Lui stăteau ostași ca îngerii de luminoși
Și-n stânga a văzut cu groază alai de demoni fioroși.

A stat croitorașul nostru și-a așteptat cu frică mare
Până în clipa ce-mpăratul i-a adresat o întrebare :

,, - Te-ntreb, Ioane, și răspunde-Mi! Tu oare știi cine sunt Eu? "
,, - Socot cu mintea mea cea slabă că ești Hristosul, Dumnezeu.

 
C-așa citit-am în Scripturi despre Hristos că s-a-ntrupat
Să ducă Crucea pentru noi și să ne tragă din păcat. "

,, - Și dacă Mă cunoști, Ioane...și știi că de la Tatăl vin
De ce n-ai luat în seamă visul cu Împăratul Constantin? "

,, - Știu despre ce-mi grăiești, Stăpâne, că frica aceea încă-i vie
Și groaza ce-am trăit atunci, doar suflețelul meu o știe! "

,, Și dacă porți în suflet, încă, osânda ce Ți-am arătat
De ce n-ai lepădat păcatul și viața nu ți-ai îndreptat?

 
Ți-am arătat încă de-atunci că sabia deasupra-ți țin
Că Eu am fost în vis, Ioane, nu împăratul Constantin!"

Zicând acestea Împăratul un semn spre îngeri a făcut
Să îl arunce-n loc de-osândă, că fapte bune n-a avut.

 
Și pricepând Ioan acuma că nu mai are-n veci scapare
Cutremurat de-așa poruncă, strigă la Sfânta Născătoare :

,, - Preasfântă, Milostivă Doamnă, ajută-mi mie, păcătosul,
Căci grea osândă mă așteaptă pe mine răul și leprosul! "

Și-ndată Maica se arată și cere pentru Ioan iertare
Să-l mai îngăduie o vreme...să-i dea un timp de îndreptare.

Și Împăratul cel din slavă pentru a Maicii mijlocire
L-a mai iertat și-a doua oară că Ioan și-o mai veni în fire!

Și s-a trezit atunci, sărmanul, din visul cel înfricoșat
Și nemaistând deloc pe gânduri la un monah a alergat

Să ceară sfat de îndreptare, să povestească al său vis
Să-ntrebe cu ce fel de fapte va șterge-al iadului zapis!

,, - Dă slava Domnului din Ceruri și Preacuratei Născătoare
Că te-a învrednicit să vezi vedenia-nfricosătoare.

Păzește-te de-acum, Ioane, și plângi păcatele făcute
Cât timp mai ai de îndreptare ...să plângi ...să plângi cu lacrimi multe!"

Și Ioan primi cu bucurie să-și schimbe viața-n fapte bune
Se lepădă de toată averea și de plăcerile din lume
Și-acest răstimp de pocăință, primit în dar de la Hristos,
L-a petrecut în rugăciune și-a mers la Domnul bucuros!

( după o veche pilda ortodoxă )