Învață-mă, Iisuse!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Învață-mă, Iisuse, să pot să rabd, să iert,

Cu semenii din jur deloc să nu mă cert.

Să-nchid ochii când văd că alții mă bârfesc,

Când dau cu pietre-n mine, să pot să-i ocolesc.

Ajută-mă, Iisuse, să trec un val, o punte,

Cu Tine-ngemânat să urc al vieții munte.

S-aleg doar drumul drept, curat, fără de spini,

Să-mi scutur cu căință necuviincioase vini.

Învață-mă, Iisuse, să-mpart IUBIRE doar,

Așa cum faci și Tu, cu-atâta foc și har.

Să pot zâmbi chiar dacă sufletul mă doare,

Ridică-mă, de cad într-o adâncă vale.

Ascultă-mă, Iisuse, când graiul mi-l ridic,

Să-mi dai putere mare, ispitele să-nving,

Așa cum ai făcut, cu milă, tot mereu,

Nu m-ai uitat deloc când mi-a fost tare greu.

Cu Tine împreună, ca soarele cu cerul,

Pot să-mi deschid aripi și să cunosc misterul.

Îți mulțumesc, Iisuse, pentru-ngrijirea Ta,

De câte ori Te strig, Tu îmi întinzi mâna. 

Maricica Miloievici