versuri de Liliana Burac
''Intoarce-te, parinte, la Altar,
Si savarseste Sfanta Liturghie,
Ca un sihastru, fiindca n-o sa fie,
Nici umbra de crestin, in jur, macar..
Doar dumneata si Sfintii din icoane,
Sa mijlociti pe langa Dumnezeu,
Si pentru cel mai inrait ateu,
Si pentru pruncii nenascuti, din mame.
Slujeste, caci in ceasu-nchinaciunii,
Vei lua pe umeri muntii de pacate,
Si sufletele noastre adapate,
Cu toate zoaiele desertaciunii!
Cainta ne-o aprinde la icoane,
Sa arda in luminile de ceara,
Caci trupurile ne-au ramas pe-afara,
Dar sufletele noastre plang in strane.
Azi am veni dar usa-i incuiata,
Si noi suntem captivi in neputinta,
Intre pereti si-n propria constiinta,
Priveste-ne, ni-i ruga-nlacrimata!
Vezi sufletele noastre-nspaimantate,
De umbra mortii ce sta sa ne-apuna,
Si ne indeasa-n ceasul de pe urma,
O disperare grea printre pacate.
Intoarce-te, parinte, la altar,
Si trage clopotele sa rasune,
Tot cerul, de urgia ce-i in lume,
Ca Tatal Nostru sa se-auda iar!''