„Aveți grijă, că vor veni timpuri grele. La urmă de tot n-or să mai fie preoți, ușile încuiate, au să plângă lacătele la uși, că nu va mai fi cine să facă slujba. Să vă duceți după un preot cu un picior încălțat și cu unul descălțat. Cât îi aveți acum, cercetați-i și împărtășiți-vă. Cercetați-vă, spovediți-vă și împărtășiți-vă.
Atunci se va închide cerul și nu veți mai avea de unde lua credința. Aceea pe care o aveți, aceea să o păstrați. Să nu vă mândriți, să nu mințiți, faceți bine, căci dacă faceți păcate, piere și credința. O părticică mică în adâncul inimii stă ascunsă acolo și dacă faceți o faptă bună, mai prinde și ea viață, e veselă. Dar dacă voi nu faceți nimic, nu postiți, nu vă rugați, nu vă spovediți, nu faceți milostenii, se micșorează, se micșorează… și gata!
Rugați-vă! Nu mai amânați. Spuneți necontenit așa: Doamne, fii cu mine în toată vremea și în tot locul! Doamne, fii cu mine în toată vremea și în tot locul! Doamne, fii cu mine în toată vremea și în tot locul!
Şi tot răul se va îndepărta.”
(Pr Constantin Sârbu, 1905-1975)
