de Eliana Popa
Nu-ți trăda, române, Țara pentru-o pungă de arginți,
Nici Credința nu ți-o vinde...Neamul tău e Neam de Sfinți!
Au murit cu demnitate, n-au plecat grumazul jos,
N-au vândut un colț de brazdă, nici pe Domnul Sfânt Hristos!
Nu-ți trăda, române, Neamul, nu te rușina să spui:
,, - Sunt român! Și-n lumea asta, ca românul altul nu-i! "
Noi aici am stat de veacuri, neclintiți precum Carpații
Însă, astăzi, mulți plecat-am și la noi venit-au alții!
De va fi să-nvie Ștefan...Țepeș...Mircea cel Bătrân
N-ar mai ști ce-i româneste, n-ar mai ști care-i român
Căci nici limba strămoșească nu mai știm a o vorbi
Pe ogoare crește iarba, plugu-ncepe-a ruginii!
Au murit lăsând o Țară ca un colț de paradis
Au lăsat un testament pentru noi cu sânge scris
Și-au avut ca martori cerul și pe Bunul Dumnezeu
Și nădejdea că românul, doar român va fi mereu!
Și o cere Domnul Sfântul, de la noi, la Judecată,
Sângele lui Brâncoveanu vărsat la Înalta Poartă!
Sângele ce-a curs de veacuri in Pocalul lui Hristos,
Este sfântă mărturie că ei au murit frumos!
De aceea ia aminte cât mai ai ceva în ființă ,
Cât mai ai un strop de vlagă și o boabă de credință ,
Nu lăsa pământul ăsta și nici Legea Strămoșească ,
Stai ca muntele-n furtună! ROMÂNIA SĂ TRĂIASCĂ!
