Bisericii se îngrijeau stăruitor de milostenie.
Noi suntem datori să ne străduim din toate puterile noastre
ca să îndeplinim cuvântul lui Dumnezeu: "Fiţi milostivi, precum
şi Tatăl vostru milostiv este" (Lc, 6. 31) şi încă: "Milă voiesc şi nu jertfă" (Mt. 9, 13).
Acestor mântuitoare cuvinte, cei înţelepţi le dau atenţie, pe
când ceilalţi nu. De aceea răspiata va fi diferită: "Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie şi seceră, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie şi seceră" (II Cor. 9, 6). Exemplul lui Petru vameşul, care pentru o bucată de pâine dată unui sărac, a primit iertare de păcatele lui, lucru pentru care a fost încredinţat în vedenie, ca să ne înduplece şi pe noi a fi milostivi faţă de aproapele nostru, deoarece şi milostenia cea puţină ajută la câştigarea împărăţiei Cereşti. Milostenia însă trebuie să se facă cu bunăvoinţă, după învăţătura Sfântului Isaac Şirul: "Iar dacă dai ceva celui lipsit, darul tău să fie însoţit de veselia feţei tale şi prin cuvinte bune să mângâi întristarea iui."'"Dăruieşte mereu, peste
tot", zicea Stareţul, adăugând: "Cel care dă cu voioşie este iubit de Dumnezeu. Pomana făcută în acest fel, chiar dacă e neînsemnată, duce cu ea răsplata.
Fiindcă milostenia poate sluji ca mijloc pentru dobândirea
Sfântului Duh, numai atunci când se face în numele lui lisus
Hristos. Deşi, în toate cazurile rămâne ca faptă bună. Buna
dispoziţie sufletească, cuvintele cele bune, veselia feţei, trebuie să fie socotite drept semne exterioare, că milostenia se săvârşeşte în numele lui lisus.
Binevoitori către toţi, atât cu cuvântul, cât şi cu gândul, altfel ne trecem viaţa fără folos. Pe aproapele trebuie să-l iubim nu mai puţin decât pe noi înşine, după porunca Domnului: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Lc. 10, 27).
Însă nu aşa, ca iubirea faţă de aproapele, ieşind din
hotarele cumpătării, să ne abată de la îndeplinirea primei şi
principalei porunci, adică iubirea de Dumnezeu, cum învaţă despre aceasta
Domnul nostru Iisus Hristos in Evanghelie: "Cei ce iubeşte pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine" (Mt. 10, 37). în privinţa aceasta foarte bună este socotinţa Sfântului Dimitrie al Rostovului. care zice: "Dragostea cea făţarnică se arată acolo unde făptura începe să se măsoare cu Făcătorul. Iar dragostea cea adevărată se arată acolo unde singur Ziditotul este iubit şi cinstit mai mult decât zidirea întreagă." ( Sf Serafim de Sarov.)
