Smerenia....

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Un batran s-a rugat bunului Dumnezeu intreband ce fapte sa mai faca,ca sa se mantuiasca.Si i s-a aratat ingerul si i-a zis:"Asa sa te mantuiesti,daca cugeti astea:nimica sunt,nimica pot,nimica am..Si aceste cuvinte,tot un cuvant sunt:SMERENIA.Si cine se smereste,cauta sa fuga de tulburari.In viata de obste,de tulburari nu poti fugi;numai atata:sa tii gura inchisa,sa zici:"Doamne Iisuse Hristoase,miluieste-ma pe mine pacatosul",si sa raspunzi numai strictul necesar;cat este nevoie.Pana la urma,tot smerenia este varful virtutilor.Daca cineva are fapte bune,si n-are smerenie,se rastoarna din caruta;este in primejdie.Unii n-au fapte bune,dar au smerenie,cainta,pareri de rau;pe aceia ii mantuieste Bunul Dumnezeu mai mult ca pe aceia care au fapte bune,si li se pare ca au ceva.. Credincios adevarat este acela care facand binele,nu se masoara cu semenii sai,ci cu Invatatorul sau,caci cine se masoara cu altii,intotdeauna se va mandri,dar cine se masoara cu Domnul,acela isi va gasi intodeauna masura smereniei sale.Cel mai mult trebuie sa va straduiti sa dobanditi SMERENIA.Sa va smeriti,sa va smeriti,si iar sa va smeriti.Daca este smerenie atunci este totul.Daca nu este smerenie,nu este nimic,chiar daca omul ar savarsi minuni.