de Preot Sorin Croitoru
În mari păcate ai căzut
Și cazi mereu și vei cădea,
Dar chiar și-așa, să nu renunți
La luptă, dragul meu creștin,
Ci să Îl chemi pe Domnul tău
În rugăciuni și vei vedea
Că te va izbăvi de iad
Și de al remușcării chin!
El te-ar fi izbăvit demult,
Dar tu nu L-ai chemat deloc,
De-aceea nici nu reușești
Să urci spre Cer, ci stai pe loc.
Te uiți înspăimântat cum cazi,
Făcând ce nu ai vrea să faci,
Dar este numai vina ta,
Că nu ceri ajutor, ci taci..
Și ar mai fi un alt motiv:
Te văd mai mult îngrijorat
Că alți creștini mai cad și ei,
Decât de propriul tău păcat!
La ce ți-ar folosi, mă-ntreb,
Să știi păcat ce nu-i al tău?..
Să-ncepi să crezi în mintea ta
Că nu ești chiar atât de rău?..
Și astfel, păcătos fiind,
Să dormi pe pernă liniștit,
Să nu te rogi, să nu suspini,
Să nu regreți că ai greșit?..
Eu știu că vezi în jurul tău
Atâtea suflete ce cad,
Dar nu al lor, ci-al tău păcat
Te va împinge către iad!
Deci, dragul meu creștin, te rog,
TE ROG să iei în serios
Orice avertisment ieșit
Din gura Domnului Hristos!
Să nu-ți imaginezi că-i rău
Acel ce-n chinuri a murit,
Lăsându-Se de dragul tău
Scuipat, bătut și răstignit!..
Ci dacă El ți-a dat porunci
Și ți-a cerut un trai curat,
Sau ți-a cerut să-ți plângi cu-amar
Orice cădere în păcat,
Aceasta pentru că știa
Că sus în cer la Dumnezeu
Încap doar cei ce-n viața lor
Și-au plâns păcatele mereu..
Precum o apă de Botez,
Te spală lacrima de rău:
Trimisă e de Duhul Sfânt
Să curățe păcatul tău.
De-aceea, dragul meu creștin,
Ce ai căzut și cazi mereu,
De șaptezeci de ori pe zi
În viața ta de vei cădea,
Să nu îți pierzi credința ta
În dragostea lui Dumnezeu,
Căci El te va ierta din nou
Când lacrima ți-o va vedea!
amin