Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“Ai milă Doamne...
Autor: Samy Lupu
Fă liniște-n sufletul tău
Și-ncearcă s-asculți în tăcere,
Un suflet se-aude mereu
Timid, trist, fără de putere.
Nu poți să-l auzi cu urechea,
Cu sufletul poți să-l percepi.
Căci el nu-și găsește perechea,
Decât într-o inimă-n piept.
Sunt mii de copii care strigă,
Uciși fiind, așa în ascuns,
De mame ce nu mai au milă,
Nici sufletul nu e străpuns.
Noi vrem să trăim, strigă ei...
Lumina am vrea s-o vedem,
Dar oamenii sunt tot mai răi
Și nu mai contează ce vrem...
O, Doamne... ai milă de noi
Și dă-ne din mila-Ți divină.
Și toarnă ca un șuvoi
Peste România lumină.
Autor: Samy Lupu
Fă liniște-n sufletul tău
Și-ncearcă s-asculți în tăcere,
Un suflet se-aude mereu
Timid, trist, fără de putere.
Nu poți să-l auzi cu urechea,
Cu sufletul poți să-l percepi.
Căci el nu-și găsește perechea,
Decât într-o inimă-n piept.
Sunt mii de copii care strigă,
Uciși fiind, așa în ascuns,
De mame ce nu mai au milă,
Nici sufletul nu e străpuns.
Noi vrem să trăim, strigă ei...
Lumina am vrea s-o vedem,
Dar oamenii sunt tot mai răi
Și nu mai contează ce vrem...
O, Doamne... ai milă de noi
Și dă-ne din mila-Ți divină.
Și toarnă ca un șuvoi
Peste România lumină.