Icoana

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Ovidiu Florin

Toți mi-au spus să nu mai plâng,
Lacrimile să le strâng,
Că-s sătui și ei de greu,
De necaz aud mereu.

Și am strâns lacrimi, am strâns
Și-a rămas plânsul neplâns,
Negăsind pe cineva,
Să îi spun durerea mea.

Și plecând în depărtare,
Întâlnit-am pe cărare,
Un Om care sus stătea,
Răstignit pe-o cruce grea.

Și văzându-mă-ntristat,
De pe cruce m-a-ntrebat:
Ce te doare, fiul Meu?
Spune-acum necazul tău.

Atunci, în durerea mea,
Căzând jos la crucea Sa,
I-am dat plânsul cel neplâns,
Lacrimile ce le-am strâns.

Cât am plâns și am oftat,
Tot timpul m-a ascultat,
A luat greul meu la Sine,
Și a plâns și El cu mine.

După ce m-a alinat,
Mi-am șters ochii și-am plecat,
Înapoi la casa mea,
Fără să mai simt ceva.

Iar acasă am zărit,
În icoană răstignit,
Că Omul din drumul meu,
A fost Însuși Dumnezeu.