Colindul Inimii

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Mergea Fecioara lăcrimând
Sub stelele de gheață
Într-un amurg căci se năstea
Cel Făcător de viață.

A stat o vreme căutând
Odihnă în cetate
Dar au respins-o glasuri reci
Prin ușile încuiate.

Sufla un viscol nemilos
Ce-i biciuia obrazul
Învăluită în șalul ei
Își îndoia grumazul.

Când noaptea neagră se adâncea
Fecioara Prea Curata
Văzu pe o colină în jos
O iesle luminată.

Era lumina Stelei Mari
Ce strălucea în zare
Acolo se năștea Hristos
Din Sfânta Născătoare.

Cu chipu-i blând Fecioara Mamă
Privea cu drag la pruncul ei
Culcat pe un pat de fân uscat
Îl încălzeau trei mielușei.

Cu ochii umeziți de roua
Ce curse lin pe obrazu-i Sfânt
Cusu o pânză subțirică
Să-i facă Domnului veșmânt.

Că neaua , scutecul de alb
învălui pe dată
Lumina Pruncului Hristos
în ieslea minunată.

Ce împărat din astă lume
Ar coborâ din Slava lui
Să se odihnească într-o iesle
Pe blana caldă a mielului.

Hristos a coborât din slavă
S-a mărginit nemărginit fiind
Deschide-ți poarta creștin bun
Primește al inimii colind!

Ibrișin Daniela