ULTIMA SCRISOARE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



(versuri : Eliana Popa)

Mă iartă, copile, că-ti sunt azi povară,
Și ce-am fost cândva, nu pot sa mai fiu
Mă iartă, că boala ce azi mă doboară
Mă-ndeamnă, copile ,acestea să-ți scriu.

Cu mâna aceasta ce gându-mi așterne,
La piept te-am ținut și hrană ți-am dat,
Cu mâna aceasta pătată de vreme
Te-am strâns lângă mine și te-am legănat !

Ești domn prin străini,departe de mine,
Mă iartă că astăzi cutez să te chem,
Dar nu pot sa bat la case străine,
Când eu iti sunt mamă si-un sânge avem !

Pustie mi-e curtea ,cămara e rece,
Și boala mă ține de-o vreme la pat,
In prispă și floarea muscatei se trece!
Și bradul din curte fosneste, uscat !

Mă iartă,că poate te tulbură,mama
Dar vreau să te văd, mă macin de dor!
De lacrimi amare mi-e udă năframa
Că vreau să te vad, 'naite să mor !

Picioarele astea, nu vor să m-ajute
Că parcă aș vrea la tine să zbor,
Măcar să te mângăi pe păr și pe frunte,
Să știu că e bine... al mamei fecior !

Vorbesc doar cu sfinții pictați in icoane,
Si-L rog pe Hristos, un gând bun să-ți dea
Să vi an' aici...mi-e frig și mi-e foame
Și moartea pândește...și boala e grea !

Mai am doar un muc de făclie, că poate
O trece vecina, să-l țină aprins,
Când sufletul meu, va vrea să mă poarte
Spre viața de veci, așa cum ni-i scris !

In lada din colț, am pus pentru tine
Cămașă cusută cu fir de argint,
Nu știu...ai crescut și poate nu-ți vine
Dar ia-o, cu tine, copile iubit !

Am pus si-o gutuie-nvelită-n hârtie,
Mai mult n-am să-ți las, dar tare as vrea
Sa nu-L uiți pe Domnul, ca bine să-ti fie
Când fi-vei bătrân și n-ai mai putea !

Mă iartă, copile, acum văd în tindă
Doi ingeri frumosi ce pragul îmi trec
Veni și vecina făclia s-aprindă,
Mă iartă, copile...mă iartă..eu plec !

Sursa foto: De la voi (Facebook)
Eliana Popa