Spicul de grau

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

"Vorbea-ntr-o zi un Spic  cu Creatorul sau:
"De ce ma legi, Parinte-atat de strans in snopul Tau?
 Ma doare... Mai slabește funia cu care ma-nfasori,
 Ca nu-i niciun pericol intre spicele-surori...

 "Dar Lucratorul cel Divin mai aprig le unea.
 Și fir cu fir și snop cu snop, intr-una aduna.
Cuprins de gandul Sau ceresc, o clipa se opri...
 Privind la spicul indraznet, cu dragoste-i sopti:

"De-acolo, din departarile, de unde te-am cules,
Din lanu-amestecat cu maracini,
 Eu te-am ales... Cand te-am cuprins cu Mana Mea, toti spinii
M-au strapuns... Tu erai mic si slab...

Si-n snop, cu grija te-am ascuns.
De-ai fi cazut prin vai adanci, prin miristea straina,
Te-ar fi rapit in zori de zi vreo pasare haina.
 Și n-ai mai fi gasit odihna-n snopul leganat



Cu-atata dor, cu-atata drag, la Piept de Imparat.
 De-aceea strang in jurul tau o funie de Har:
 Sa nu te pierzi de fratii tai pe drumul spre Granar.
Mai e putlin... Doar cativa snopi mai am de adunat.

Si-apoi, vei fi de legaturi si tu eliberat".
 Iar spicul, ascultand uimit pe Blandul Creator, zarii in Palma Lui Preasfanta rana spinilor...
Si suspinand, striga: "PARINTE. ...! Cuprinde-ma mai tare!!!
 SA NU MA LASI. ... SA NU TE LAS.... nici cand unirea doare...!"