FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!
Timpul si iubirea......
A fost odata ca niciodata o insula unde locuiau sentimentele: Fericirea, Tristetea, Vanitatea, Cunoasterea si toate celalalte, inclusiv Iubirea ...
Intr-o zi au fost anuntate ca insula se va scufunda, asa ca toate si-au reparat barcile si au plecat. Iubirea a fost singura care a ramas. Ea a vrut sa persevereze pana in ultimul moment.
Cand insula era aproape inundata in intregime, iubirea s-a decis sa ceara ajutor.
Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca mare, eleganta.
Iubirea i-a spus:
- Poti sa ma iei si pe mine ?
Bogatia a raspuns:
- Nu, nu pot. Am barca plina de aur si argint. Nu mai este loc si pentru tine aici.
Iubirea s-a decis sa o intrebe si pe Vanitate, care trecea intr-o barca frumoasa.
- Vanitate, te rog ajuta-ma!
- Nu pot sa te ajut Iubire. Esti uda fleasca si asta ar putea sa imi strice barca! ,a raspuns Vanitatea.
Tristetea era pin apropiere, asa ca Iubirea i-a cerut ajutorul.
- Tristete, lasa-ma sa vin si eu cu tine!
- Oh, Iubire ... sunt asa de trista ca am nevoie sa fiu singura!
Fericirea a trecut si ea pe langa iubire, dar era asa de fericita incat nici macar nu a auzit ca a chemat-o Iubirea.
Deodata, s-a auzit o voce:
-Vino Iubire, te voi lua cu mine, spuse un batranel.
Iubirea s-a simtit atat de binecuvantata si bucuroasa incat a uitat sa intrebe ce nume avea batranelul.
Cand au ajuns pe uscat, batranelul si-a vazut de drum.
Iubirea realizand cat de mult ii datoreaza acestuia, a intrebat-o pe Cunoastere.
- Cine m-a ajutat ?
- A fost Timpul, a raspuns Cunoasterea.
Cunoasterea a zambit si cu o adanca intelepciune i-a raspuns:
- Deoarece numai Timpul este in stare sa inteleaga cat de minunata este Iubirea!
Morala ? Nu lasati ca Iubirea sa se stinga, doar cu timpul veti intelege cat era de valoroasa!~¦
Timpul si iubirea......
A fost odata ca niciodata o insula unde locuiau sentimentele: Fericirea, Tristetea, Vanitatea, Cunoasterea si toate celalalte, inclusiv Iubirea ...
Intr-o zi au fost anuntate ca insula se va scufunda, asa ca toate si-au reparat barcile si au plecat. Iubirea a fost singura care a ramas. Ea a vrut sa persevereze pana in ultimul moment.
Cand insula era aproape inundata in intregime, iubirea s-a decis sa ceara ajutor.
Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca mare, eleganta.
Iubirea i-a spus:
- Poti sa ma iei si pe mine ?
Bogatia a raspuns:
- Nu, nu pot. Am barca plina de aur si argint. Nu mai este loc si pentru tine aici.
Iubirea s-a decis sa o intrebe si pe Vanitate, care trecea intr-o barca frumoasa.
- Vanitate, te rog ajuta-ma!
- Nu pot sa te ajut Iubire. Esti uda fleasca si asta ar putea sa imi strice barca! ,a raspuns Vanitatea.
Tristetea era pin apropiere, asa ca Iubirea i-a cerut ajutorul.
- Tristete, lasa-ma sa vin si eu cu tine!
- Oh, Iubire ... sunt asa de trista ca am nevoie sa fiu singura!
Fericirea a trecut si ea pe langa iubire, dar era asa de fericita incat nici macar nu a auzit ca a chemat-o Iubirea.
Deodata, s-a auzit o voce:
-Vino Iubire, te voi lua cu mine, spuse un batranel.
Iubirea s-a simtit atat de binecuvantata si bucuroasa incat a uitat sa intrebe ce nume avea batranelul.
Cand au ajuns pe uscat, batranelul si-a vazut de drum.
Iubirea realizand cat de mult ii datoreaza acestuia, a intrebat-o pe Cunoastere.
- Cine m-a ajutat ?
- A fost Timpul, a raspuns Cunoasterea.
Cunoasterea a zambit si cu o adanca intelepciune i-a raspuns:
- Deoarece numai Timpul este in stare sa inteleaga cat de minunata este Iubirea!
Morala ? Nu lasati ca Iubirea sa se stinga, doar cu timpul veti intelege cat era de valoroasa!~¦
