Spre stelele ce vor să iasă,
E clipa când nu ascultăm
De cei care ne cheamă-acasă...
E clipa cântecelor mute,
Și a simțirilor uitate,
E clipa când mioare, ciute,
Se-ntorc la case însetate...
E clipa când soarele blând
Se-ntoarce de unde-a plecat,
E clipa unui simplu gând
Ce-așteaptă cerul înstelat...
E clipa inimilor noastre
Și-a focului nestins de dor,
E clipa când zările-albastre
Se-neacă, tainic, în decor...
E clipa când pe câmpul meu,
Din satul scumpelor trăiri
Și-acum zâmbește Dumnezeu
Să mă trezesc din...amintiri !
vasile david