Pe cărarea îngustă şi vrednică,
Ce e plină de spini şi de lacrimă,
Ne-ndreptăm către Patria Veşnică,
Cu credinţă şi dragoste-n inimă.
Noi în Cer vrem să fim cu Iisus mereu,
Căci El este al nostru sfânt Salvator;
El ne este Stăpânul şi Dumnezeu,
Şi dorim să-L slăvim ne-ncetat în cor.
Cu nădejde în suflet, înaintăm
Printre valuri şi vânturi potrivnice,
Şi primejdii de moarte noi înfruntăm,
Dar privim cu dor spre cele veşnice.
De nimic nu ne temem pe drumul greu,
Căci Măicuţa cea Sfântă e lângă noi;
Ea ne apără-ntr-una de tot ce-i rău
Şi ne scoate de-a pururea din nevoi.
Noi dorim ţara sfântă şi veşnică,
Ţara florilor pururi neveştede,
Dar vrăjmaşul vârtos ne împiedică;
Tu de el să ne scapi , Maică, repede!
Când vrăjmaşii iubirii ne luptă greu
Şi a noastră iubire o-ntunecă,
Noi strigăm către Maica lui Dumnezeu
Să rămânem în dragoste veşnică.
Te rugăm, cu credinţă în suflete,
Preacurată Măicuţă să nu ne laşi,
Ci vârtos, lui Iisus , Maică roagă-te,
Căci noi suntem micuţii tăi copilaşi!
Să ne-aducem aminte de căuzaşi,
De cei care-au ţinut, falnic, steagul sus,
De credinţa acestor viteji ostaşi
În Măicuţa cea Sfântă şi în Iisus!
Voi popoare creştine şi îngeraşi,
Să cântăm astăzi Maicii lui Dumnezeu:
Te rugăm, o, Măicuţă, să nu ne laşi,
Ci ne-ajută pe drumul spinos şi greu!
Ovidiu Florin
