SĂ VII ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“ 

                                                                               Dorin Dumitriu

Cât aş fi vrut să fii cu mine de Crăciun
Dar ai plecat măicuţă dragă,
Mă uit din când în când pe drum
Şi-mi las o lacrimă să cadă.
N-a nins afară, parcă-i toamnă
Și în cămară încă fierbe mustul,
Am copt gutuie dragă mamă
Dar parcă şi-a pierdut tot gustul.
De ce-ai promis că n-ai să pleci
Și totuși ai plecat tăcută ?
Aștept măicuță să te-ntorci
Și să-mi zâmbești intrând pe uşă.
Aş vrea să nu mă ardă al tău dor
Și să mai vii din când în când la mine,
Că vine mamă, ziua sărbătorilor
Și aş fi vrut să îmi frămânți o pâine.
Of, și câte aş fi vrut să-ți spun
Dar n-am să tac, am să vorbesc cu tine,
Mă uit la poza ta măicuț-acum
Și simt ca ești încă cu mine.
Va ninge în curând măicuță
Şi-mi amintesc Crăciunul dealtădată,
Ţi-am rupt din brad doar o crenguţă
Să vii s-o iei, e în uluca de la poartă …

autor...Dorin Dumitriu
Sursa foto Iosif Ciunterei

Dar cine ...?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Mai am puţine zile, Doamne
Te rog, nu mă grăbi,
Coboară din icoane
Să fii aici când voi muri !

 
În casa mea săracă
Mai am un colţ de pâine,
Dar cine s-o împartă
Celor ce-or plânge mâine ?

 
Copii-i-mi sunt departe
S-au dus la casa lor,
Doar Tu îmi eşti aproape
Veghează-mă când mor !

 
Şi să le spui apoi
Când voi veni la Tine,
Cât am ţinut la ei
Atâtea nopţi, atâtea zile !

 
Că i-am iertat pe toţi,
Că m-am iertat pe mine,
Te rog din suflet să îi ierţi
Când uită uneori de Tine !

Doamne, nu-i vina lor
O ştii atât de bine,
Bătrânul nu-i de ajutor
Puterile, îi sunt puţine !

Şi dă-le lor puterea
Să mai găsească-n Tine,
Un leac pentru durerea
Celor ce-au plâns ca mine !

 
Că toţi părinţii mor
Şi nimeni nu e veşnic,
Dar să nu dai copiilor
Destinul unui pustnic !

Copii lor să vină
În casa lor săracă
Că i-au ţinut de mână
Când învăţau să meargă …

Autor...DORIN DUMITRIU

CÂND DOAMNE...?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Suntem loviți de-o molimă ciudată
Ce n-are leacuri în spitale,
Țara-i vândută bucată cu bucată
De trădătorii josnici și de haimanale.

 
Ne vând copii și pădurea seculara
Și am ajuns ca vai de noi,
Românii-s slugi în propria lor țară
Împovărați de dări și de nevoi.

 
Iar legea nostră-i mult prea strâmbă
Că am ajuns iar vinovații de serviciu,
Și-ncolonati ca într-o lungă turmă
Ne îndreptăm smeriți spre locul de supliciu.

 
Când Doamne ne mai scapi de boală,
Când ne trezești din indolență ?
Nu sărăcia și foamea crudă ne omoară
Ci permanenta noastră somnolență.

 
Ne mor părinții singuri și uitați,
Copii lor s-au dus de mult în lume,
Și astăzi sunt simplii argați
Ce rătăcesc departe în țările străine.

 
Și după ani de muncă și de chin
Când se întorc să-și vadă mama,
Degeaba vin cu brațul plin,
Nu mai au cui să-mparta bunăstarea.

 
Părinții le-au plecat înlăcrimați,
S-au stins ca niște lumânări de ceară,
Ce-au ars lângă pereții afumați
În așteptarea lor în fiecare seară.

 
Ce cruntă molimă, cât de ciudată
De nici nu știi că ești bolnav,
Că de-ar durea măcar odată
Le-am pune sigur capetele-n ștreang.

 
autor...Dorin Dumitriu

DĂ-MI DOAMNE ...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Dă-mi Doamne anii înapoi, şi-o clipă
Du-mă-n odaia unde locuia bunica,
Şi ca atunci când eram mică
Aş vrea să țin în brațe şi scumpa mea pisică.

Să merg cu ea, când este tristă
La buna mea să-i zică un descânt,
Şi culegându-mi lacrimi în batistă
Să-mi spună-ncet că n-am de ce să plâng.

Ce s-a-ntâmplat ? Cum am pierdut pisica
S-a rătăcit pe undeva prin amintiri ?
Unde-i odaia unde îmi stătea bunica ?
De ce am astăzi lacrimi în priviri ?

Aaa, poate ăsta ți-e răspunsul Doamne
În lacrima-mi ce curge-ncet spre barbă,
Şi înțeleg că e târziu şi nu se poate
Să am din nou pisica şi bunica dragă.

Şi pentru lacrimi, aş vrea să-ți mulțumesc
Îmi amintesc că timpul o să treacă,
Şi-ți jur c-atâta timp cât mai trăiesc
Te voi ruga s-aduci pe buna să le şteargă.

autor...Dorin Dumitriu
21-09-2017
Sursa foto internet

O Clipă

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Te rog să-mi spui când să te-aștept,
Să-ți pregătesc ceva ca să mănânci,
De ieri simt o durere surdă-n piept,
Dar dacă vii, îmi trece, să nu plângi. 

Te-aștept copile să cosim pe lângă casă
Că au crescut înalți ciulini în grădină,
Eu nu am bani să chem pe cineva la coasă
A-ntarziat poștașul cu pensia de-o luna. 

Mi-ai spus că ai să vii duminica trecută
Dar n-ai venit copile ,ce-ai pățit ?
Te-ai supărat că ți-am trimis făina necernuta ?
Dar iartă-mă copile că sita mea a ruginit.

Sau poate ai prea multe griji copile,
Mi-ai scris ce grea e viața la oraș,
Dar vino Ionica, mai am puține zile
Și-aș vrea să-ți spun măcar un bun rămas. 

Și să te rog să mă îngropi în cimitirul de pe deal,
Nu-ți face griji de bani de parastas,
Ți i-am lăsat lângă icoana de la geam
Pe care-am plâns în fiecare ceas.

 Autor...Dorin Dumitriu 29-05-2015