VALOAREA DUHOVNICULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   “Daca ai inima curata, duhovnicul ti-L da pe Dumnezeu!

Duhovnicul, este omul care te impaca cu Dumnezeu. Atat de mare este, incat Dumnezeu, asculta de cuvantul lui si lucreaza cu sufletul omului prin intermediul acestuia.
In Pateric scrie asa: "Daca te certi cu Dumnezeu te impaca duhovnicul, dar daca te certi cu duhovnicul nu are cine sa te împace cu Dumnezeu".
   In iubirea Sa, Dumnezeu, a daruit omului, un judecator asemenea lui, din lumea aceasta.
Un om, care sa-i fie Povatuitor, Prieten si Frate. Un om, care stie ce este caderea si ce este ridicarea, care a gustat lacrimile de pocainta si de bucurie, care stie din cercare, ca desarta este vietuirea fara Dumnezeu in lumea aceasta, si care nu poate pune masuri mai grele decat el insusi le poate duce. Acesta e duhovnicul: cel ce te "naste" pentru Imparatia cea de sus.
   Omul, seamana cu un vas care are o deschidere in partea superioara, pe unde primeste apa. Cu cat deschiderea este mai mare, cu atat intra inauntru mai multa apa.
Acelasi lucru se intampla si cu ploaia harului, care intra in om dupa cat de mare este deschiderea inimii sale. Cu cat ai mai multa deschidere si sinceritate fata de duhovnic, cu atat Harul lui Dumnezeu, va lucra cu mai multa intensitate.
De aceea, sa cerem in rugaciune, ca Dumnezeu sa ne scoata in "cale", duhovnicul care ne poate ajuta sa "coboram" Cerul in suflet, sau sufletul sa ni-l prefaca in Cer! 
                                                                                                                                     Amin si Aliluia!”
                                                                                                                                           Preot Ioan .

CUVANT DESPRE ASCULTARE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   "Cei care nu au preot duhovnic, cad ca frunzele.

Mantuirea vine acolo unde se pazesc poruncile si se asculta sfaturile duhovnicului" (Avva Dorotei). "Dumnezeu ne cere lucruri usoare ca sa traim vesnic, si noi suntem zabavnici la ascultare. Acela care face ascultare de duhovnic isi zideste casa de piatra, iar daca nu face ascultare isi zideste casa pe nisip" (Fericitul Ieronim). "Ascultarea cea adevarata este rasplatita cu ascultare. Caci daca cineva il asculta pe Dumnezeu si Dumnezeu il asculta pe el" (Avva Mios). "Ascultarea este mai mare decat jertfa. In ascultare ne pazeste de ispite rugaciunea si binecuvantarea duhovnicului. Ascultarea este cea dintai dintre toate virtutile de inceput, fiindca inlatura cu adevarat mandria si ne aduce smerita cugetare. Nimic nu atarna asa greu ca Pacatul si Neascultarea" (Sfantul Ioan Gura de Aur). "Ascultarea este scara cea mai scurta catre cer" (Sfantul Vasile cel Mare). "Ascultarea ne scapa de lupta trupului. Ascultarea de Dumnezeu este moartea mandriei si invierea smereniei. Ascultarea este mama tuturor virtutilor" (Sfantul Ioan Scararul).

   Asadar, ASCULTAREA se cuvine sa fie respectata de calugari (au depus votul ascultarii neconditionate), dar si de toti crestinii ortodocsi, dupa modelul lui Hristos, Care: "S-a smerit pe Sine facandu-se ASCULTATOR pana la moarte - si inca moarte pe cruce" (Filipeni 2:8). Aliluia!
                      Preot Ioan.

Importanţa duhovnicului în viaţa creştinului

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Ortodoxia este "calea cea strâmtă care duce la mântuire", însă este foarte important de ştiut că pe această cale creştinul nu poate să meargă singur. Cel care îl însoţeşte şi îl îndrumă este preotul duhovnic. Mântuitorul Hristos a instituit această Taină, a duhovniciei, înainte de Patima Sa când a suflat peste ucenici zicându-le: "Luaţi Duh Sfânt, cărora veţi ierta păcatele le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute" (In. 20, 22-23). Iată, deci, importanţa pe care o are duhovnicul în viaţa creştinilor: el este cel ce mijloceşte pentru iertarea păcatelor celor încredinţaţi lui; tot el este cel care face cunoscută fiului duhovnicesc voia Lui Dumnezeu.
Dacă în viaţa trupească părinţii sunt cei care îi nasc pe fii, în viaţa duhovnicească fiii îşi aleg părinţii. Sfântul Ioan Scărarul ne învaţă că este foarte important să cercetăm mai mulţi duhovnici înainte de a ne încredinţa unuia "pentru ca nu cumva să încurcăm călătorul cu corăbierul sau bolnavul cu medicul". După ce însă ne încredinţăm unui îndrumător trebuie să ne supunem acestuia, ascultându-l fără cârteală şi trecând cu vederea eventualele lui lipsuri fireşti. Părintele Rafail Noica, "nepot duhovnicesc" al Sfântului Siluan şi fiu spiritual al părintelui Sofronie Saharov, sfătuieşte pe credincioşi să meargă la duhovnic ca la scaunul de judecată şi să primească cuvântul părintelui ca de la Hristos. De asemenea, părintele Noica evidenţiază şi importanţa rugăciunii înainte de Taina Spovedaniei. Rugăciunea trebuie făcută atât de duhovnic, cât şi de "fiu", ambii cerând să primească voia lui Dumnezeu. Este important de subliniat faptul că, pentru preot, această lucrare presupune o mare responsabilitate harică. Vorbind despre acest lucru, avva Iosif isihastul, duhovnic cu viaţă aleasă, zicea: "Pentru fiecare suflet pe care îl ia în primire, duhovnicul se înfăşoară cu un lanţ greu împrejurul gâtului său şi are nevoie de multă rugăciune pentru a-şi uşura greutatea". 

Din partea ucenicului, adică a fiului duhovnicesc, se cere supunere faţă de "părintele" său. Această supunere este ceea ce numeşte Ortodoxia ascultare. Credinciosul se roagă pentru ca Dumnezeu să-l lumineze pe duhovnic aşa încât acesta să exprime voia Sa. Iată, deci, că rugăciunea trebuie să fie reciprocă în relaţia duhovnic-ucenic. Legătura dintre cei doi este veşnică şi întărită de virtutea dragostei. Sfinţii Părinţi ne învaţă că înaintea scaunului de judecată al Mântuitorului ne vom înfăţişa împreună cu duhovnicul. Cuviosul Paisie Aghioritul zice: "La spovedanie este judecat de Dumnezeu şi cel ce se spovedeşte şi duhovnicul, unul pentru cele pe care le spovedeşte, iar celălalt pentru cele pe care le hotărăşte".