Mandria Păunului

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Păunul este o pasăre cu pene superbe, dar, cu picioare foarte urate. Cand isi priveste penele din coadă imediat, se umflă de mandrie, dar cand isi vede picioarele cat sunt de urate, se rusinează si se dezumflă. Să invatăm si noi de la el ceva: De cate ori vom fi ispititi să ne lăudăm cu vreuna din virtutile, realizarile, calitătile noastre, să ne gandim la păcatele pe care le-am făcut si atunci ne vom smeri, adică, ne vom dezumfla de mandrie. Spune Sfantul Ioan Scărarul: "Trei gropi ne deschid diavolii: intai, ne opresc de la faptele bune, apoi, dacă nu reusesc, caută să ne determine să facem binele fără Dumnezeu, iar dacă nu pot nici asa, ne laudă pentru binele făcut pentru a ne mandri". Iar Dumnezeu spune foarte clar: "NU VA LOCUI IN CASA MEA CEL MANDRU" (Psalm 100:9). Cea dintai mandrie este cand cineva dispretuieste pe fratele, cand il socoteste ca fiind un nimic si pe sine ca fiind mai presus decat el. Acesta de nu se va trezi repede, vine incetul cu incetul la a doua mandrie, prin care se mandreste si impotriva lui Dumnezeu, punandu-si pe seama sa ispravile, nu pe seama lui Dumnezeu, care ne-a spus: "FĂRĂ MINE, NIMIC NU PUTETI FACE" (Ioan 15:5).
Preot Ioan.

MANDRIE , HABOTNICIE , ATITUDINI

de Porfirie Bairaktaris

Psihologia si psihiatria dacă nu se întâlnesc cu crestinismul autentic au mari sanse să dea gres. În contextul lumii de astăzi oamenii apelează la fel de fel de mijloace de vindecare psihică neglijând cu desăvârsire pe Dumnezeu si cunoasterea de sine.

Asprimea sufletească a celor care par virtuosi sau a celor care habotnicesc pe tărâmul crestinismului sunt aceia care n-au înseles ce vrea Hristos de la ei. Adevăratul crestinism se recunoaste cu usurintă în sufletul aceluia care iubeste pe semeni si reuseste să facă fată vrăjmasilor lui compătimindu-i si iubindu-i. Părintele Porfirie Bairaktaris cu usurintă radiografiază realitatea care ne înconjoară si ne oferă câteva repere spre a ne suscita interesul:

Mi-a zis Bătrânul într-o zi:

-Crestinul trebuie să se ferească de habotnicie bolnavă, adică atât de sentimentul superioritătii pentru virtutile sale, cât si de cel al inferioritătii pentru păcătosenia Lui. Una este complexul de inferioritate si cu totul altceva, melancolia.
A venit odată la mine un medic psihiatru si început să condamne crestinismul pentru că, zicea el, creează complexe de vinovătie si melancolie. I-am răspuns:

,,Sunt de acord că unii crestini, din pricina greselilor prorprii sau ale altora, sunt prinsi în capcana complexului de vinovătie, dar si tu trebuie să fii de acord că cei din lume cad adesea într-o boală si mai gravă – mândria. Constiinta religiasă a vinovătiei, alături de Hristos, dispare, în cele din urmă, prin pocăintă si spovedanie, pe când mândria celor ce trăiesc departe de Hristos nu dispare nicidecum”.