CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI
DESPRE ATEISM
Moto: „Domnul din cer a privit peste fiii
oamenilor, să vadă de este cel ce înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu“ (Psalm 13:2).
Preot
Ioan
Iubiţi
credincioşi,
Ateu
este cel ce nu crede în Dumnezeul cel adevărat, Creator şi Mântuitor şi în invăţătura Lui, revelată. Se
face referire la ateism în „Noul Testament“, o singură dată,
acolo unde Sfântul Apostol Pavel le spune efesenilor: „Eraţi, în vremea aceea, în afară
de Hristos, înstrăinaţi de cetăţenia lui Israel şi străini de aşezămintele
făgăduinţei, lipsiţi de nădejde şi fără de Dumnezeu în lume“ (Efeseni 2:12). Erau aşadar, efesenii ca
toate neamurile păgâne care credeau în zei, fiinţe fictive şi se închinau la
idoli, la chipurile lor cioplite, adică:
„celor ce din fire nu sunt dumnezei“ (Galateni 4:8), necunoscând pe adevăratul
Dumnezeu. Ei se numeau păgâni şi atei în raport cu poporul Israel cel vechi şi
cu Noul Israel - Biserica sau poporul creştin. În ciuda mulţimii de zeităţi şi
de idoli pe care-i adorau, efesenii sunt numiţi „atei“ sau „fără
Dumnezeu“, pentru că necunoscând pe Dumnezeul Cel adevărat,
erau în căutarea lui, cum se constată din inscripţia de pe un altar din Atena: „Dumnezeului necunoscut“ (Faptele
Apostolilor 17:23). De aceea spun comentatorii că ei nu cunoşteau
pe adevăratul Dumnezeu, Care să le arate sensul vieţii şi Calea. Ei nu cunoşteau
un Mântuitor, Care să-i răscumpere, un Dumnezeu Care să-i înfieze (Galateni 4:6-8) şi să-i ridice la slava
din care au căzut. Prin urmare, înţelesul de ateu sau fără Dumnezeu, nu se
referă numai la cei ce nu cred şi tăgăduiesc existenţa lui Dumnezeu: „Zis-a cel
nebun în inima sa: Nu este Dumnezeu!“ (Psalm 13:1), ci se referă şi la idolatri.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Ar fi
trebuit să nu avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi, ci să avem o viaţă
atât de curată, încat Harul Duhului să fi ţinut locul Scripturilor în sufletele
noastre. Şi după cum Sfintele Scripturi sunt scrise cu cerneală, tot aşa ar fi
trebuit ca inimile noastre să fi fost scrise cu Duhul Sfânt“.
Sfântul Vasile cel Mare spune că:
„lumea aceasta este o şcoală
a sufletelor înzestrate cu raţiune şi un loc unde se poate învăţa cunoaşterea
lui Dumnezeu“.
Psalmistul David zice: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o
vesteşte tăria“ (Psalm
18:1).
Părintele Dumitru Staniloae spune că: „Omul
are în sufletul lui o raţiune şi o libertate, dar ele nu pot funcţiona în modul
deplin decât în unire cu Dumnezeu, decât adăpându-se din apa vie a Duhului
Dumnezeiesc“.
