Atat de mult am cugetat la viata,
Si mai nimic din ea n-am inteles.
Un vis oprit sau poate nor de ceata,
Sa spuna cei plecati cu ce ei s-au ales.
Sarmanul om cat rau aduna-n el,
Alearga dupa lucruri trecatoare.
In zori copil, iar seara mosnegel,
Si obosit se-ntoarce la culcare.
In goana dupa bani adesea noi uitam,
De bunul simt, de cei mai tristi ca noi.
Multi au plecat, la fel si noi plecam,
Si-averile se vor preface in noroi.
Si cei bogati si imparatii mari,
Atat de mici se vad in fata mortii.
Batrani, copii si slabi dar si cei tari,
Cand vine ceasul vom pleca cu totii.
Cu slove sfinte spune in Scriptura,
S-avem Credinta, Nadejde si Iubire.
Caci omul e a Domnului faptura,
Si doar acestea duc spre Mantuire.
Iurie Hemei
