.
Aceasta este lucrarea de jertfă a sfinților mucenici ce au urmat pilda lui Hristos.
"Dumnezeu Îşi arată dragostea Lui faţă de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi." (Epistola către Romani)
Sfântul Sfințit Mucenic Elefterie, a cărui nume înseamnă "libertate" a ales să ofere această libertate a vieții lui pentru Biserică și pentru Hristos chiar din copilăria sa.
"La 15 ani a fost făcut diacon, la 18 ani preot iar la 20 de ani a fost uns episcop al Iliricului.
Pe mulți învăța și-i întorcea la credința lui Hristos și de aceea a trimis Adrian împăratul de l-au adus înaintea lui și mărturisind luminat pe Hristos, Dumnezeu adevărat, iar pe idoli defăimându-i, a fost dat la chinuri.
A poruncit să-l culce pe un pat de aramă și să-i dea foc, l-au pus, apoi, pe un grătar de fier înroșit în foc și iarăși l-au băgat într-o căldare plină cu untură și cu smoală în clocot; și cu puterea și cu darul lui Hristos a fost păzit de toate nevătămat.
Apoi, cu sfatul lui Coremon eparhul, l-au aruncat pe Sfântul Elefterie într-un cuptor de aramă ars în foc, în care a intrat mai întâi Coremon însuși, fiind luminat de Duhul Sfânt; și ieșind nevătămat și mărturisind că Hristos este Dumnezeu, i s-a tăiat capul; iar pe Sfântul Elefterie, ieșind neatins, a poruncit tiranul să-l arunce în temniță.
A fost legat apoi de un car tras de cai sălbatici și, fiind slobozit de îngeri, a fost dus într-un munte înalt; acolo trăia cu fiarele sălbatice, care se îmblânzeau la cuvintele lor. A botezat aici pe slujitorii trimiși să-l prindă, precum și pe alții, care au crezut în Hristos, ca la cinci sute de oameni.
L-au prins apoi și l-au dus iarăși în fața împăratului, care l-a dat să-l mănânce fiarele. Dar, scăpând nevătămat, împăratul a poruncit la doi slujitori de l-au străpuns cu sulițele: și, așa, și-a dat fericitul său suflet în mâna Ziditorului. Iar maica sa, Antia, îmbrățișând pe Sfântul mort și sărutându-l, a căzut peste dânsul și i s-a tăiat și ei capul cu sabia." (Viețile Sfinților)
"Dumnezeu Îşi arată dragostea Lui faţă de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi." (Epistola către Romani)
Sfântul Sfințit Mucenic Elefterie, a cărui nume înseamnă "libertate" a ales să ofere această libertate a vieții lui pentru Biserică și pentru Hristos chiar din copilăria sa.
"La 15 ani a fost făcut diacon, la 18 ani preot iar la 20 de ani a fost uns episcop al Iliricului.
Pe mulți învăța și-i întorcea la credința lui Hristos și de aceea a trimis Adrian împăratul de l-au adus înaintea lui și mărturisind luminat pe Hristos, Dumnezeu adevărat, iar pe idoli defăimându-i, a fost dat la chinuri.
A poruncit să-l culce pe un pat de aramă și să-i dea foc, l-au pus, apoi, pe un grătar de fier înroșit în foc și iarăși l-au băgat într-o căldare plină cu untură și cu smoală în clocot; și cu puterea și cu darul lui Hristos a fost păzit de toate nevătămat.
Apoi, cu sfatul lui Coremon eparhul, l-au aruncat pe Sfântul Elefterie într-un cuptor de aramă ars în foc, în care a intrat mai întâi Coremon însuși, fiind luminat de Duhul Sfânt; și ieșind nevătămat și mărturisind că Hristos este Dumnezeu, i s-a tăiat capul; iar pe Sfântul Elefterie, ieșind neatins, a poruncit tiranul să-l arunce în temniță.
A fost legat apoi de un car tras de cai sălbatici și, fiind slobozit de îngeri, a fost dus într-un munte înalt; acolo trăia cu fiarele sălbatice, care se îmblânzeau la cuvintele lor. A botezat aici pe slujitorii trimiși să-l prindă, precum și pe alții, care au crezut în Hristos, ca la cinci sute de oameni.
L-au prins apoi și l-au dus iarăși în fața împăratului, care l-a dat să-l mănânce fiarele. Dar, scăpând nevătămat, împăratul a poruncit la doi slujitori de l-au străpuns cu sulițele: și, așa, și-a dat fericitul său suflet în mâna Ziditorului. Iar maica sa, Antia, îmbrățișând pe Sfântul mort și sărutându-l, a căzut peste dânsul și i s-a tăiat și ei capul cu sabia." (Viețile Sfinților)