Bucuria mea, in zilele noastre, cei mai multi oameni, si de ce sa nu fim sinceri, chiar si unii crestini ortodocsi, dorm cu capul pe “perna nepasarii”, stapaniti fiind de Duhul lumii, orbiti de desertaciunile cele lumesti, fiindca, in loc sa aiba Duhul lui Hristos, se bucura doar de lucrurile intunericului veacului acestuia. Cei mai multi oameni sunt porniti spre rautati, ca o roata cand ii dai drumul la vale si nu se poate opri. Si acestea toate nu se trag din alta, fara numai din putina lor credinta: nu postesc, nu se roaga, nu merg in fiecare duminica la Biserica, nu se spovedesc, nu se impartasesc...
Si acestia si noi ar trebui sa strigam: DOAMNE, AJUTA NECREDINTEI MELE! (adica, ajuta-mi putinei mele credinte!). Celor mai multi oameni, li s-au impietrit inimile in rautati asemenea lui faraon si umbla ca niste cai salbatici, fara de zabala (fara frica de Dumnezeu) si fara de rusine (fara sfatul parintelui duhovnic), pana vom cadea in vreo prapastie si vor pieri.
Sfantul Parinte, Isaac Sirul, spune asa: Dumnezeu Se uita mai degraba la dorinta vointei, sa vada in ce anume isi gaseste omul placere”. Adica, vrea sa vada Dumnezeu daca acel om implineste porunca iubirii sau se inchina la idoli.
Sfantul Inokentie de Kamceatka, ne-a lasat acest minunat cuvant de invatatura: “Nu fii nepasator. Roaga-te cat poti mai frecvent si mai fervent. Rugati-va, fortati-va sa faceti acest lucru, pentru ca Imparatia Lui Dumnezeu se ia cu forta. Niciodata n-o vei atinge fara sa te fortezi.”
Amin si Aliluia!
Preot Ioan
Preot Ioan
