Bucuria mea, se spune ca in armata lui Alexandru Macedon se afla un soldat, care purta numele imparatului adica, Alexandru. Desi era un om lenes, indisciplinat, mincinos, un om de nimic, totusi el se lauda inaintea camarazilor sai, ca poarta numele imparatului.
Cand a auzit aceasta, imparatul sa maniat si chemandu-l pe soldatul cu pricina, i-a zis: “Netrebnicule, aud ca te numesti Alexandru!
Dar unde sunt faptele unui Alexandru?
Numele tau este frumos dar faptele tale urate. De aceea, ori iti schimbi purtarea, ori iti schimbi numele!” Asemenea soldatului Alexandru, fiecare crestin ortodox prin Taina Sfantului Botez, s-a imbracat in Hristos, numindu-se crestin. Oare, nu suntem si noi ca soldatul acela?
O alta categorie de crestin ortodocsi, sustin ca n-au calcat cele 10 Porunci si sunt desavarsiti. Ei zic ca fariseul din Sfanta Evanghelie: “Multumescu-Ti Doamne, ca nu sunt ca cei din jurul meu: betiv, desfranat, ca nu fur si nu doresc raul nimanui”.
Retinerea de la rau este numai o jumatate de merit. Cealalta jumatate trebuie sa insemneze practicarea binelui, a virtutii.
Spre exemplu: Daca o gospodina are o servitoare care nu sparge farfurii, nu fura, nu insala, dar nu face curatenie, nu munceste, nu spala, ii plateste oare salariu?
Nuuu! Asadar, trebuie sa fim crestini cu numele si cu fapta si sa nu uitam indemnul Sfantului Ioan Boezatorul: “Faceti roade vrednice de pocainta” (Matei 3:8).
Amin si Aliluia!
Preot Ioan 
