Dorința...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Doamne...
Stiu că lumea-ti cere..
Bani...mașini si bogatii..
Eu vreau o clipă în cer la Tine..
Să o văd pe mama...să îi pot șopti..

Că sunt singurel pe astă lume..
Si-s flămând...desculț și dezbrăcat..
Si că plâng de dorul mamei mele..
De când în veșnicie a plecat.

Văd copiii care sunt ca mine..
Fericiți cu-ai lor părinți..
Au o casă.. au căldură..
Si totuși sunt...nemulțumiți. .

Eu...n-am casă... nici căldură..
Nici mâncare.. uneori...
Si mi-e dor de-o îmbrățișare..
De mirosul mamei ....imi e dor..

Nu-ți cer Doamne...bogații..
Vreau o clipă în cer la Tine..
Să simt iar căldura mamei...
Să imi fie o clipă....bine.

Asa se ruga....orfanul..
Cerându-i lui Dumnezeu...
Doar îmbrățișarea mamei...
Ce-a plecat de lângă el..

A plecat în toamna... asta...
A plecat în veșnicie...
Iar el a rămas.... sărmanul...
Orfan...copil fără copilărie...

Maria Pintecan...